Obiceiuri de Anul Nou în 1943 în Alba: „Cu bice şi clopote făceam o gălăgie de ţi se scula păru în cap“

Obiceiurile din zona oraşului Cugir, judeţul Alba, sunt povestite într-un extemporal de un elev de şcoală primară, din clasa I-a.

Elevul de clasa I, Mircea Popa, scria în anul 1943, într-un extemporal cu cuvinte şi expresii proprii obiceiuri de Anul Nou din zona Cugirului.

Fragmentele sunt dintr-un document ce provine din fondul  „Parohia greco-catolică Cugir” de la Arhivele Naţionale Alba:

„Nu ştiu cum sunt alţii de prin alte părţi, dar eu şi cu toţi băieţii de la noi multe mai făceam în seara de Anul Nou. Ne pregăteam dinainte cu trei săptămâni. Cu sosea seara de Anul Nou şi de cum însera, începeam a ieşi cu bice, buciume, clopote şi făceam o gălăgie de ţi se scula păru în cap. Acum de vreo câţiva ani a început a umbla şi pe la noi cu pluguşorul şi cu buhaiul şi frumos mai este când spune versul pluguşorul.

Când e pela orele 12 se bagă la biserică unde se face slujba pentru închiderea anului şi pentru începerea noului an. După iese dela biserică se duc fiecare pe la casele lor.

De dimineaţă e vorbă că dacă vine străin întâi la casă şi de parte bărbătească, toate oile vor făta berbeci, iar dacă vine de parte femeiască vor făta mieluţă. Copiii umblă cu sorcova ca să câştige bani, covrigi, nuci şi alte bunătăţi. Iar unde umblă cu pluguşorul se merge şi se stropeşte cu apă şi grâu ori ovăz, în semn că seamănă pe unde au arat.

Se bagă apoi la biserică unde se face Liturghia, iar după ce se iese, adică după masă, merge fetele şi flăcăii la joc. Cei care îi cheamă Vasilie se mai cinstesc unul pe altul. Sunt frumoase obiceiurile şi datinile noastre a anului nou, mai ales acele pe care le ştiu bătrânii”.