FOTO Satul din Ardeal locuit aproape în totalitate de saşi. Cum se păstrează moştenirea etnicilor germani
0Pe valea Târnavei Mici, în judeţul Alba, un sat aminteşte încă de vremurile în care saşii erau majoritari aici. Şona a fost locuit timp de secole de saşi, dar astăzi mai sunt doar câţiva locuitori de etnie germană.
Vechea comunitate şi-a lăsat amprenta pentru totdeauna în localitatea cu circa 1.000 de locuitori. Chiar dacă saşii au plecat, realizările acestora au rămas pentru posteritate: casele construite într-un stil arhitectural unic, vechile porţi de lemn inscripţionate cu numele proprietarului şi cu anul în care au fost edificate, clădirea impunătoare a şcolii, dată în folosinţă în 1930, şi, mai ales, de biserica evanghelică, monument istoric, o fortificaţie de strajă satului de aproape 500 de ani.
În biserica fortificată se slujeşte doar la câteva săptămâni odată, atunci când vine la Şona un preot de la Sebeş, care se îngrijeşte spiritual şi de puţinii saşi care au mai rămas în celelalte localităţi de pe Târnava Mică. Odată cu emigrarea saşilor, în biserică nu au mai fost oficiate botezuri şi nunţi, ci doar înmormântări. Iniţial, biserica saşilor, atestată documentar la 1252, se afla la peste doi kilometri distanţă faţă de actualul lăcaş de cult, fiind dărâmată două secole mai târziu.
Pe un turn din biserica actuală, unde s-a folosit piatră din cea dărâmată, este inscripţionat anul 1464, dovadă că a existat şi o altă biserică. Între 1520 şi 1550 se construieşte o biserică fără turn, în formă de sală, dedicata Sfântului Matei, construită din piatră şi cărămidă. Odată cu realizarea Reformei şi în Transilvania, în 1572, biserica din Şona devine Evanghelică. Prima renovare a bisericii a avut loc în 1657, iar cea mai recentă în 1989.
Biserica veche de aproape 500 de ani este întreţinută de saşii plecaţi în Germania
În 1826, a fost amenajat turnul clopotelor în forma în care este şi în prezent. Unul dintre clopote, existent şi azi, este inscripţionat 1647. Celelalte două au fost turnate în 1922, la Sibiu, pentru a le înlocui pe cele confiscate în timpul Primului Război Mondial. La 1844, bisericii i se adaugă o navă laterală cu galerie, iar trei ani mai târziu este amenajat un nou altar. Prima orgă a bisericii a fost construită în 1660. Cea actuală datează din 1852, fiind restaurată în 1927. Ceasul de pe turn, acum nefuncţional, a fost achiziţionat în 1912, de la o fabrică din Bernburg, de către "Asociaţia Femeilor" din Şona, care a colectat 1.285 de coroane în acest sens. Cadranul ceasului a fost refăcut în 1976.
Se întorc pentru a vizita locurile unde s-au născut şi au crescut
Periodic, saşii care au locuit la Şona se reîntorc în satul natal pentru vizita locurile unde s-au născut şi au crescut. Au reeditat un obicei unic în Transilvania, "La Şipote", desfăşurat, de obicei, în duminica înainte de Rusalii. Obiceiul datează de la mijlocul secolului al XIX-lea, după ce sătenii au cumpărat terenurile agricole de la nobili, fiind în mod deosebit interesaţi să întreţină cele opt şipote (izvoare - n.r.) de pe hotarul satului, pentru a avea apă de băut atunci când mergeau la munci agricole. Din păcate, acum nu mai există niciun izvor din cele opt, odată cu plecarea saşilor acestea secând nemaifiind întreţinute. "La Şipote" este un obicei pe care saşii şoneni l-au prezentat, după emigrare, şi la diverse festivaluri în Germania.
Obiceiul ”La Şipote” este reînviat atunci când etnicii germani revin în sat
Din 1979, saşii din Şona se întrunesc în Germania tot la doi ani, constituindu-se şi acolo, în 1995, în "comunitatea vecinilor", "ţighidiş", după modelul din satul natal. "Comunitatea vecinilor" din care făceau parte toţi bărbaţii căsătoriţi este cea mai veche formă de organizare a saşilor, adusă probabil din locurile de emigrare. În Şona erau cinci astfel de comunităţi. În 1996, pentru uşurarea comunicării între şonenii care locuiesc în Germania şi Austria s-a decis ca aceste zone să fie împărţite în cinci comunităţi ale vecinilor, aşa cum erau odinioară în satul natal.
Din 2003, "comunităţile vecinilor" execută în mod regulat reparaţiile necesare la biserica evanghelică şi casa parohială. Se îngrijesc în mod special ca cimitirul unde odihnesc rudele lor să fie întreţinut. Dacă biserica saşilor are o vechime de aproape cinci sute de ani, biserica ortodoxă din localitatea înfiinţată la 1313 de saşi a fost construită doar la 1935, lucru firesc ţinând cont că în sat erau la vremea respectivă doar 14 familii de români.
Ultimii saşi au emigrat în 1990
Dacă în perioada Interbelică locuiau în Şona doar câteva zeci de români şi în jur de 1.600 de saşi, la cel mai recent recensământ s-a stabilit că aici locuiesc peste 850 de români, câteva zeci de maghiari şi câteva zeci de romi. Numărul saşilor din Şona a început să scadă odată cu al Doilea Război Mondial, atunci când peste 70 de tineri, înrolaţi în armata română sau în cea germană, au pierit în lupte.
În ianuarie 1945, un număr de 230 de saşi, 108 bărbaţi, având între 17 şi 45 de ani, şi 122 de femei, cu vârste între 18 şi 30 de ani, au fost deportaţi în fosta Uniune Sovietică, fiind transportaţi timp de mai multe săptămâni în vagoane de vite în bazinul Doneţk. Douăzeci de bărbaţi şi douăsprezece femei nu s-au mai întors, murind în lagăr.
Mulţi saşi, peste 60, au rămas în Germania după al Doilea Război Mondial, ulterior, şi din cauza regimului comunist, rudele acestora solicitând autorităţilor române să li se aprobe să emigreze pentru a-şi reîntregi familiile. După 1970, numărul saşilor din Şona a scăzut accentuat, ajungând ca în 1989 să mai fie doar în jur de 200. Şi aceştia au emigrat în 1990.