FOTO „Casa trădării“ lui Horea şi Cloşca, o ruină cu şanse de supravieţuire

Ajunsă de la un simbol local, la o ruină prin nepăsarea autorităţilor, „Casa trădării“ lui Horea şi Cloşca, capii Răscoalei iobagilor români de la 1784-1785, este unul dintre multele exemple de clădiri de patrimoniu osândite să piară. După ani de zile de uitare, pentru „Casa trădării” din Abrud, judeţul Alba, se conturează, acum, o soluţie salvatoare.

„Casa trădării“, aflată în pragul prăbuşirii, se află în centrul oraşului Abrud, judeţul Alba, la 100 de metri de sediul Primăriei, pe strada Moţilor nr. 2.. I s-a atribuit şi acest nume, întrucât  în ea s-a pus la cale,în urmă cu 229 de ani, trădarea şi prinderea lui Horea şi a lui Cloşca, conducătorii Răscoalei  iobagilor români din 1784-1785, ce a a avut un mare ecou în Europa şi America.

În pragul prăbuşirii

Tot în această casă, Horea şi Cloşca fost ţinuţi în lanţuri, în noaptea de Anul nou 1784 – 1785. Cu alte cuvinte au făcut aici un „popas“, în drumul lor spre Cetatea din Alba Iulia, unde au stat închişi în pivniţele fortificaţiei, până în ziua în care au fost zdrobiţi cu roata de călăul oraşului, în 28 februarie 1785. Clădirea a  găzduit de-alungul timpului C.E.C-ul, Centrul de proiectare pentru şantierul exploatării de cupru de la Roşia Poieni, Casa Pionierilor, ocolul silvic, partide politice.

Ultimii locatari ai imobilului au fost o familie de ţigani,care a contribuit şi mai mult la ruinarea casei. După ce curtea a fost distrusă, s-a trecut la „împrumutarea“ cărămizilor din zidul clădirii. „Consider că a fost o mare greşeală că a fost lăsată acolo familia de romi, care nu au făcut altceva decât s-o distrugă şi mai mult“, spune primarul Abrudului, Nicolae Simina.

Primul pas spre stoparea degradării

După ani de zile de uitare, în care a ajuns în pragul prăbuşirii,  abia acum se face primul pas spre stoparea degradării. „Lucrăm la refacerea zidului degradat, din care au fost furate în timp cărămizi, acoperim fisurile şi se fac reparaţii la şarpantă. Înlocuim lemnăria distrusă, dar şi ţiglele lipsă, ca să nu mai plouă în interior. Totul, în 

aşa fel încât să nu fie afectată arhitectura originală“, completează primarul.Costurile lucrărilor de stopare a degradării sunt estimate de primar la cel mult 50.000 de lei.

Un proiect mai îndrăzneţ, de 100.000 de lei,  depus de administraţia locală zace de un an la Ministerul Dezvoltării. Demersul presupune transformarea ruinelor „Casei trădării“ într-un Centru de informare turistică, care să aibă săli de prezentare, expunere, dar şi ghid specializat. Ar fi absolut firesc să se întâmple aşa, întrucât pe pagina de internet a Primăriei Abrud este descris drept „obiectivul numărul 1“.

Nu este primul exemplu de clădire de patrimoniu lăsată de izbelişte, în care apoi să fie pompaţi bani grei, ca să fie adusă pe linia de plutire,şi care apoi să poată fi vizitate de cei interesaţi. Repunerea în valoare a Casei în care au fost trădaţi şi ţinuţi în lanţuri conducătorii Răscoalei de la 1784-1785,  ar servi oamenilor din Abrud  în a-şi afirma vocaţia monumentală, culturală şi turistică. Până atunci, rămâne un loc care nu prea te îndeamnă să-i treci pragul. (Articol scris de NICU NEAG)