Comuna în care există o comoară, dar nu sunt bani pentru angajarea de secretar, contabil şi viceprimar
0Cea mai mică comună din Alba are mari probleme cu finanţarea activităţii administraţiei locale. Din cauza lipsei banilor, la Ceru Băcăinţi nu a fost ales viceprimarul şi nu a fost angajat nici secretar al primăriei. Mai mult, există restanţe la plata indemnizaţiilor de şedinţă pentru Consiliul local.
Ceru Băcăinţi a fost singura unitate administrativ-teritorială din Alba care a avut prezenţă de peste 100 la sută la alegerile locale. Au votat în 5 iunie 2016 un număr de 227 de alegători (102,7%), cu şase mai mulţi decât cei trecuţi pe lista electorală permanentă. 35 de persoane au votat pe lista electorală permanentă. Primar a fost ales Ioan Trif din partea Partidului Mişcarea Populară. Comuna are, în total, aproximativ 260 de locuitori. Densitatea populaţiei este de 5 locuitori pe un kilometru pătrat.
Localitatea este amplasată pe versanţii sudici ai Munţilor Apuseni şi are în componenţă 10 sate. Viezuri este cel mai îndepărtat sat, la 15 kilometri de centrul comunei, respectiv la peste 1.000 de metri altitudine, şi are doar 8 locuitori. Ceru Băcăinţi există ca şi comună din 1948. În 1989 s-a desfiinţat şi a fost alipită la Blandiana. După Revoluţie, comuna a fost reînfiinţată. Din cauza problemelor financiare, consiliul local nu şi-a ales încă viceprimarul, iar conducerea primăriei nu a angajat un secretar. Mai mult, s-a decis ca activitatea de contabilitate să fie externalizată.
Ceru Băcăinţi are, însă, o bogăţie care nu a fost niciodată exploatată. Comuna este singura din ţară unde se mai găsesc locuinţe construite integral din piatră, de la fundaţie până la acoperiş. Chiar dacă localitatea este descrisă în dicţionarele de specialitate ca o zonă cu o arhitectură originală de veche tradiţie, nu există niciun plan de valorificare a acesteia. Peste 90% din casele comunei Ceru Băcăinţi sunt ridicate din piatră de pe Valea Cerului sau de pe versanţii Apusenilor Metaliferi. Unele sunt încă locuite, altele zac abandonate în pragul dispariţiei. Depopularea masivă şi părăsirea locuinţelor a făcut ca acestea să se degradeze ireversibil şi, odată cu ele, să se stingă şi o parte din patrimoniul zonei.
Oamenii din Ceru Băcăinţi îşi mai construiesc şi acum case şi ziduri de împrejmuire din piatră. Metoda este aceeaşi folosită acum sute de ani de strămoşii lor. Meşterii pietrari ai Cerului sunt tot mai puţini şi toţi trecuţi bine de 60 de ani, iar tinerii nu par tentaţi să se „lupte“ cu piatra. Este şi motivul pentru care, după 1989, au răsărit şi case din cărămidă sau din alte materiale de construcţie moderne. Datele Primăriei arată că în comună mai sunt locuite 170 de case din piatră. În total, ar mai fi în picioare în jur de 250. Materialul din structura caselor este tentant pentru cei care-şi ridică sau îşi plachează case cu piatră de Ceru Băcăinţi. O grămăjoară de piatră se vinde cu aproximativ 200 de lei, ceea ce înseamnă, la un calcul rapid, că piatra unei singure case poate valora câteva mii de lei.
Zona Ceru Băcăinţi este descrisă în Dicţionarul de Artă Populară ca o „microzonă etnografică de un deosebit interes pentru originala arhitectură de piatră de veche tradiţie“. Unicitatea caselor de piatră din Ceru Băcăinţi este confirmată şi de cercetătorul Toma Goronea, de la Universitatea „1 Decembrie 1918“ din Alba Iulia.
„Fondul arhitectural din zona Ceru Băcăinţi pare că a încremenit undeva, în veacurile Evului Mediu. Materialele utilizate, tehnicile de lucru folosite şi mai cu seamă uneltele sunt aceleaşi cu cele întâlnite în mediul rural al veacurilor IX-XI. Forma şi utilitatea ciocanului de piatră de atunci, a securii şi a bardei nu au cunoscut modificări esenţiale. Aici s-a construit, de-a lungul timpului, cu aceleaşi unelte şi cu aceleaşi materiale, iar «meşterul» nu a evoluat“, arată conferenţiarul doctor Toma Goronea.