Yasser Arafat va fi ingropat la 16 kilometri de Ierusalim

* Raisul va fi asezat intr-un sicriu de piatra, pentru a putea fi mutat la Ierusalim "de indata ce va fi posibil" * "La Ierusalim sunt inmormantati regii evrei, nu teroristii palestinieni" - explica ministrul israelian al justitiei, Yosef Lapid

Liderul Autoritatii Palestiniene, Yasser Arafat, s-a stins din viata in noaptea de miercuri spre joi, la ora locala 4,30, la spitalul militar Percy din Clamart. Anuntul, asteptat de multa vreme, i-a scos pe palestinieni in strada, in fata cartierului general de la Muqataa adunandu-se, spontan, sute de oameni indurerati. Purtatorul de cuvant al spitalului militar francez a refuzat sa explice daca liderul palestinian a fost sau nu deconectat de la aparate, insa oficialii OEP au declarat ca moartea Raisului a fost "naturala". In jalea lor, palestinienii au, totusi, o consolare: Arafat a murit in luna sfanta a Ramadanului, ceea ce inseamna ca Allah l-a iubit, numai oamenilor buni si drepti fiindu-le data onoarea de a pleca dintre cei vii in zi de sarbatoare. Pregatirile pentru ceremoniile funerare erau deja puse la punct in cele mai mici detalii, rastimpul in care liderul palestinian s-a aflat in coma fiind mai mult decat suficient pentru complicatele negocieri purtate intre palestinieni si israelieni, cu ajutorul mediatorilor egipteni, pentru alegerea locului de veci. Joi dupa-amiaza, trupul neinsufletit al lui Arafat a fost transportat in elicopter la aeroportul militar francez Villacoublay, unde a avut loc prima ceremonie funerara oficiala, in prezenta a numeroase oficialitati franceze, in frunte cu premierul francez Jean-Pierre Raffarin. Cu cateva ore inainte, presedintele Jacques Chirac isi luase ramas bun de la "prietenul sau" chiar la spitalul din Percy. De la Paris, sicriul lui Arafat urma sa ajunga la Cairo in cursul noptii, cu un Airbus pus la dispozitie de statul francez. Cairo, orasul natal al lui Yasser Arafat, va gazdui, vineri dimineata, la ora locala 11,00, funeraliile oficiale ale Raisului. Ceremonia, descrisa de presedintia egipteana ca "limitata", se va desfasura la aeroportul international din Cairo, conform protocolului militar egiptean, folosit pana acum la inmormantarile presedintilor Gamal Abdel Nasser (septembrie 1970) si Anouar el Sadat (octombrie 1981). Mai multi regi si presedinti din tari arabe si-au anuntat prezenta. Tarile UE vor fi reprezentate la nivel de ministri de externe. Si Javier Solana, inaltul reprezentant al UE pentru politica externa si de securitate, se va afla la Cairo. Romania, aflata pe ultima suta de metri a campaniei electorale, va fi reprezentata de consilierul prezidential pentru relatii internationale, Simona Miculescu. Statele Unite vor trimite la Cairo pe adjunctul lui Colin Powell, William Burns. Dupa funeraliile de la Cairo, trupul lui Arafat urma sa fie transportat la Ramallah, pentru a fi inmormantat in fata cartierului general al Autoritatii Palestiniene de la Muqataa, unde si-a petrecut fortat ultimii trei ani din viata. Raisul si-a dorit mult sa fie ingropat pe Esplanada Moscheilor din Ierusalimul de Est, in preajma moscheii al Aqsa, al treilea loc sfant al musulmanilor, dupa Mecca si Medina. N-a fost posibil insa, Israelul respingand categoric o asemenea posibilitate care ar fi intarit revendicarile palestinienilor asupra Ierusalimului. Ministrul israelian al justitiei, Yosef Lapid, declara, transant, saptamana trecuta, ca "Ierusalimul este locul in care sunt ingropati regii evrei, si nu teroristii arabi". Asa ca s-a ajuns la un compromis, stabilindu-se ca mormantul lui Arafat sa fie la Ramallah, situat la doar 16 kilometri de Ierusalim, si nu in Gaza, cum ar fi dorit israelienii. Liderul palestinian va fi asezat, insa, intr-un sicriu de piatra, pentru a putea fi mutat la Ierusalim "de indata ce va fi posibil", au dat asigurari oficialii palestinieni. Deocamdata, Raisul se va odihni intr-un mormant improvizat intr-un colt al parcarii din fata sediului de la Muqataa...
Ceremonialul funerar musulman
De indata ce medicii au constatat moartea unui arab si ea devine oficiala, fie un imam, fie o ruda apropiata care se afla la capataiul celui mort spune una dintre rugaciunile de baza ale credintei islamice-Shahada: "Dumnezeu e singurul Dumnezeu si Mahomed este profetul lui". Acestea sunt ultimele cuvinte pe care trebuie sa le pronunte orice musulman inainte de a-si da sufletul. Daca el nu mai poate, atunci trebuie ca cineva apropiat sa i le murmure la ureche. Rugaciunea se face tinand ridicat degetul aratator al celui muribund sau deja mort. Se spune ca degetul le va indica lui Dumnezeu si ingerilor cine este cel care trece din viata in moarte. El trebuie sa fie asezat cu capul spre orasul sfant al musulmanilor, Mecca. Apoi, rugaciunile si invocatiile celor apropiati se intetesc, asa incat ingerii sa se grabeasca sa-l ia in primire. inhumarea trebuie facuta in decurs de 24 de ore de la constatarea mortii, inainte de apusul soarelui. in credinta islamica se acorda o importanta aparte Judecatii de Apoi. Credinciosul trebuie sa fie oricand pregatit sa se infatiseze dinaintea lui Dumnezeu. La inhumare, asista in general numai barbatii si e de preferat sa se faca vinerea, zi speciala de rugaciune. in perioada Ramadanului, noaptea cea mai importanta este cea a destinului. in acest an, noaptea destinului a cazut pe 9 spre 10 noiembrie. In teritoriile palestiniene se va tine doliu national timp de 40 de zile in memoria lui Yasser Arafat.
Care sunt sansele pacii dupa disparitia lui Arafat?
Comunitatea internationala, intre sperante si scepticism
Reactiile si mesajele de condoleante venite din toate partile lumii au, direct sau indirect, ca laitmotiv intrebarea in ce masura disparitia lui Yasser Arafat va contribui la urnirea din loc a procesului de pace din Orientul Mijlociu, astazi complet inghetat. Premierul britanic Tony Blair, a fost, cu siguranta, cel mai explicit, subliniind o data mai mult, imediat dupa aflarea vestii, ca relansarea acestui proces constituie "prioritatea cea mai inalta" a comunitatii internationale si afirmand angajamentul de a face "tot ceea ce ii sta in putinta" pentru crearea "unui stat palestinian viabil, alaturi de un Israel care sa traiasca in siguranta". Neindoios, chestiunea va figura la loc de cinste pe agenda convorbirilor pe care Blair le are astazi la Casa Alba cu presedintele reales George Bush. Premierul britanic, care s-a dovedit in razboiul din Irak aliatul cel mai fidel al Americii, ceea ce i-a slabit serios pozitiile politicii interne, are neaparat nevoie de un succes al demersurilor sale pentru a recastiga increderea propriei opinii publice, iar Bush, intr-un fel, are obligatia de a-i veni in ajutor. New York Times atrage insa atentia, sub semnatura unuia din comentatorii sai cei mai avizati, William Safire, ca America "nu-si poate manifesta recunostinta fata de un mare aliat (Marea Britanie - n.r.) prin sacrificarea unui aliat mai mic" (Israelul - n.r.). Palestinienii, arata comentatorul, trebuie sa dovedeasca mai intai ca sunt intr-adevar dornici de pace, prin renuntarea la violenta. De altfel, mesajul de condoleante al lui Bush a fost foarte rezervat, multumindu-se sa afirme ca moartea lui Arafat constituie "un moment semnificativ" in istoria palestinienilor. Mult mai calduroase sunt, in schimb, reactiile presedintelui Frantei Jacques Chirac, ale secretarului general al ONU Kofi Annan si ale inaltului reprezentant al UE pentru politica externa si de securitate Javier Solana, care pun in lumina necesitatea intensificarii eforturilor pentru realizarea aspiratiilor poporului palestinian de a trai intr-un stat propriu. Presedintele roman Ion Iliescu a deplans, la randul sau, ieri, incetarea din viata a lui Yasser Arafat, "un vechi prieten al Romaniei." "Disparitia lui Yasser Arafat este o pierdere dureroasa pentru poporul palestinian, care trebuie sa fie mai unit ca niciodata pentru a-si putea implini destinul si pentru a rezolva de o maniera durabila conflictul cu statul Israel, inclusiv prin proclamarea statului palestinian suveran si independent, membru cu drepturi egale al comunitatii internationale". Chiar si premierul israelian Ariel Sharon a declarat ca disparitia lui Arafat ar putea fi "un punct de cotitura" pentru procesul de pace, dar numai daca palestinienii vor pune capat terorismului si vor declara razboi terorii. Declaratie care lasa sa se intrevada ca, in ochii oamenilor politici israelieni, Arafat a fost de fapt cel care a blocat negocierile de pace. "Cea mai mare greseala a lui Arafat a fost atunci cand a recurs la teroare. Cea mai mare realizare a sa a fost cand a incercat sa cladeasca pacea", a afirmat, la randul sau, liderul opozitiei israeliene, Shimon Peres. Idee reluata si de fostul presedinte american Bill Clinton, care a vorbit de "colosala eroare" a lui Arafat atunci cand a respins, cu patru ani in urma, oferta de pace mediata de SUA. Intr-adevar, Israelul (pe atunci, premier era Ehud Barak) era dispus sa ofere viitorului stat palestinian unele zone exterioare din Ierusalim, in schimbul unor anumite portiuni din Cisiordania si al renuntatii de catre palestinieni la dreptul de a se intoarce la caminele parasite. Arafat a pierdut atunci cea mai mare ocazie de a-si vedea cu ochii visul unui stat palestinian independent. Acum, speranta ca Ierusalimul de est sa devina capitala viitorului stat suveran e mai indepartata decat oricand, iar teritoriul aflat la dispozitie s-ar putea reduce numai la Fasia Gaza. Mai mult, vidul de putere pe care il lasa in urma sa Arafat ar putea indeparta si mai mult perspectiva unei reglementari pasnice, prin faptul ca grupari extremiste, cum ar fi Hamas sau Jihadul Islamic, revendica sa aiba un cuvant de spus in viitoarele structuri ale puterii. Or, e greu de conceput ca Israelul ar putea negocia cu o viitoare Autoritate Palestiniana in care sa fie reprezentati si extremistii. Este adevarat, perioada in care Golda Meir spunea ca "notiunea de popor palestinian nu exista" e de domeniul trecutului, dar e imposibil de anticipat incotro se indreapta in prezent acest popor. Dilema in care se afla este aceea de a alege intre negocieri cu Israelul pentru un compromis cat de cat rezonabil sau continuarea luptei pentru un vis care s-ar putea sa nu se indeplineasca niciodata.
Patru lideri diferiti preiau atributiile lui Yasser Arafat
"Uliul" Faruk Kaddumi, ales presedinte Al-Fatah, a respins acordurile de pace cu Israelul
Mahmud Abbas, presedinte al OEP
Raufi Fattuh, presedintele Consiliului Legislativ
Ahmed Qorei, presedinte al Consiliului Securitatii Nationale
Inca din cursul noptii de joi spre vineri, structurile palestiniene si-au desemnat conducatorii, fiecare succedandu-i, de fapt, lui Yasser Arafat, care cumula patru functii. In cele mai multe cazuri, numirile au confirmat ceea ce se anticipase deja. Insa, in ce priveste noul lider al organizatiei Al-Fatah, miscarea creata de "Rais" in 1959, care este si principala componenta a Organizatiei pentru Eliberarea Palestinei, aparitia lui Faruk Kaddumi, 73 ani, a reprezentat o surpriza de proportii. Intai de toate, el era in umbra, a respins acordurile de pace cu Israelul din 1993 si a refuzat sa revina in teritorii cand s-a constituit Autoritatea Nationala Palestiniana. De la Tunis si, recent, de la Damasc (Siria, tara unde e foarte respectat si are o popularitate mare) el a condus Departamentul Politic al O.E.P., ramanand in continuare nr. 2 in Al-Fatah, pe care a co-fondat-o cu Arafat. Are reputatia unui "uliu" si nu se stie daca acum va reveni din exil. Intr-un prim comentariu dupa alegerea lui Kaddumi ca lider Al-Fatah s-a opinat ca promovarea sa ar putea complica eforturile "moderatilor" desemnati sa-i succeada lui Arafat in celelalte trei functii ramase vacante dupa decesul "Raisului". Este vorba de presedintia interimara a Autoritatii Nationale Palestiniene, incredintata, potrivit prevederilor Chartei palestiniene, lui Raufi Fattuh, presedintele Consiliului Legislativ (Parlamentul), care a si depus juramantul. In decurs de 60 de zile, el trebuie sa convoace alegerile prezidentiale, foarte greu de organizat data fiind criza din teritorii: in Cisiordania, orasele sunt ocupate de armata israeliana, iar in Gaza persista o criza politica de amploare. La randul lui, Mahmud Abbas, 69 ani, fost nr. 2 in Organizatia pentru Eliberarea Palestinei si secretar general al acestei grupari, a fost ales, potrivit asteptarilor, presedinte al OEP. Este un post "cheie", ca si cel al lui Kaddumi, fapt cu atat mai important cu cat Abbas nu e sustinut de palestinieni, care ii reproseaza ca are o retea bine implantata in structurile palestiniene. Este un tip pragmatic, i-a placut sa stea in umbra lui Arafat, iar patru luni a detinut postul de premier, fiind interlocutor al premierului Ariel Sharon. A fost primit la Casa Alba, de George W. Bush. Sunt atuuri externe care, pe plan intern, s-ar putea sa nu-l avantajeze. Premierul Ahmed Qorei a devenit si presedintele Consiliului Securitatii Nationale. Marea intrebare care se pune este cine va fi desemnat prin viitoarele alegeri presedinte al Autoritatii Nationale Palestiniene, functie pentru care se pare ca se va duce o lupta violenta intre garda veche, anturajul lui Arafat, si cea noua, compusa din cativa reprezentanti de vaza ai militiilor si serviciilor de securitate, care doresc reformarea structurilor palestiniene si diminuarea coruptiei.
Fratele mai mic al lui Arafat - in coma intr-un spital din Cairo
Fathi Arafat, fratele mai mic al fostului presedinte al Autoritatii Nationale Palestiniene, Yasser Arafat, se afla in coma intr-un spital din Cairo, nefiind la curent cu moartea fratelui sau, au anuntat surse palestiniene. "Ori de cate ori Fathi se trezeste din coma, intreaba de fratele sau, insa nu stie absolut nimic despre situatia acestuia", au precizat sursele mentionate. Fathi Arafat, presedinte al Semilunii Rosii Palestiniene, a fost internat in urma cu doua saptamani la spitalul Institutului Naser, dupa ce a fost transportat din Fasia Gaza, din cauza agravarii starii sale de sanatate. Fathi sufera de cancer, avand metastaza la creier.
Misterul fondurilor secrete ale "Raisului"
Decesul "Raisului" si violenta iesire a sotiei sale, Suha, impotriva prezentei la Paris a celor trei vechi colaboratori ai lui, Abbas, Qorei si Shaath, au relansat comentariile asupra fondurilor secrete ale lui Arafat. Suha, instalata la Paris de mai multi ani si absenta din teritorii, nu e iubita deloc de palestinieni, care, in plus, o acuza ca a interesat-o mai ales averea lui. Dosarul respectiv a fost reactualizat in aceste zile de presa israeliana, care n-a pregetat sa spuna ca Suha vrea sa puna mana pe aceasta avere, evaluata de unii la un miliard de dolari. De altfel, a circulat insistent zvonul ca Arafat avea un mic carnet negru in care, intre altele, se aflau notate conturile in banci ale sumelor de care dispuneau el, Autoritatea Palestiniana si Organizatia pentru Eliberarea Palestinei, iar cand a venit la Paris, "troica" palestiniana s-ar fi interesat si de soarta respectivului carnet. In acest sens, s-a amintit ca, atunci cand Arafat a avut celebrul accident de avion (aprilie 1972) in desertul libian, 24 de ore nestiindu-se nimic de soarta lui, colaboratorii sai erau nelinistiti si din cauza eventualei disparitii a inca de pe atunci celebrului carnet negru. Ziaristii subliniaza ca, in realitate, aceste fonduri, secrete ori nu, sunt in centrul problemelor legate de succesiune, mai ales ca, potrivit ziarului israelian "Haaretz", sumele controlate de Arafat si plasate in intreaga lume ar depasi un miliard de dolari, ele fiind, in fapt, fondurile Autoritatii Palestiniene.
Un imperiu financiar de miliarde de dolari
Oricum, nu este clar care este diferenta exacta intre averea lui Arafat si fondurile publice palestiniene pe care el le-a administrat. De altfel, agentia "Associated Press" arata ca in cele patru decenii cat a fost liderul palestinienilor, Arafat a condus un tenebros imperiu financiar, care include investitii masive ale OEP in companii aeriene, plantatii bananiere si firme high-tech, dar mai ales bani dositi in conturi bancare pe tot mapamondul. Un fost ministru de finante al OEP afirma ca acest imperiu financiar valora, in 1996, intre 3 si 5 miliarde dolari. Sumele pe care le administra el au inclus fondurile trimise de statele arabe in anii '70 si '80 si alocatiile guvernelor occidentale catre Autoritatea Nationala Palestiniana (ANP), dupa semnarea acordurilor de pace cu Israelul in 1993. Mohammed Rashid, consilierul financiar al lui Arafat, a negat ca acesta este bogat. Totusi, revista "Forbes" l-a plasat pe locul 6 pe lista din 2003 a celor mai bogati regi si dictatori, apreciind ca averea sa este de cel putin 300 milioane dolari. Cand este vorba de bani, doua nume apar cu insistenta - cel al lui Rashid si cel al sotiei sale, Suha. In ultimii 10 ani, Rashid a manuit sute de milioane de dolari, care erau venituri ale ANP, iar Suha a primit lunar 100.000 dolari din vistieria palestinienilor. In acest an, procuratura franceza a lansat o ancheta pentru spalare de bani privitoare la transferuri de 11,4 milioane dolari in conturile ei. Ea a refuzat sa divulge presei sursa veniturilor ei. Potrivit lui al-Ghussein, care a condus vistieria OEP, tarile arabe au inceput sa-i dea bani lui Arafat in 1979. Timp de un deceniu, OEP a primit cate 200 milioane dolari anual, din care 85 milioane din Arabia Saudita. Investitiile OEP cuprind cumpararea unei companii aeriene din Maldive si a unei companii maritime grecesti, plantatii de bananieri, o mina de diamante in Africa si imobile in toata lumea araba. Bunurile sunt inregistrate pe numele a zeci de colaboratori ai lui Arafat. Unele companii au dat faliment. In alte cazuri, acolitii lui Arafat au fugit cu banii. Totusi, se spune ca OEP dispune de fonduri considerabile. Se pare ca organizatia are la dispozitie o suma intre 2,5 si 4 miliarde dolari in bunuri si lichiditati. Anul trecut, FMI a raportat ca venituri de 900 milioane dolari ale ANP nu au ajuns in vistieria acesteia in primii sase ani de autonomie. Suma a mers intr-un cont din Tel Aviv, controlat de Arafat.