Viitorul luminos al pensionarilor

Numai pensionar sa nu fii in Romania. Somerul mai trage speranta ca intr-o buna zi va gasi de lucru si va incepe o viata noua. Pensionarul nu are nici o sansa. El este condamnat sa traiasca cu cativa

Numai pensionar sa nu fii in Romania. Somerul mai trage speranta ca intr-o buna zi va gasi de lucru si va incepe o viata noua. Pensionarul nu are nici o sansa. El este condamnat sa traiasca cu cativa creitari pe zi. O pensie medie de asigurari sociale nu mai poate acoperi nici macar factura energetica. Pensionarul care nu se bucura de sprijinul cuiva risca sa se stinga ca o lumanare. Fapt insa si mai ingrijorator, nici intr-un viitor previzibil nu se intrevede imbunatatirea situatiei celor care si-au pierdut total sau patial capacitatea de munca. Dupa ce le-au promis marea cu sarea in campania electorala, actualii guvernanti au uitat de pensionari. Reforma sistemului de pensii a fost inghetata, desi de redefinirea mecanismului de protectie a persoanelor in varsta depinde in mare masura integrarea Romaniei in Uniunea Europeana, unde astfel de preocupari au luat in ultima vreme o amploare fara precedent. Intr-adevar, preocuparile sunt aceleasi, motivele insa difera. Sistemele de pensii din tarile europene dezvoltate au cunoscut in perioada postbelica o continua imbunatatire si extindere. In regimurile publice de pensii au fost cuprinse noi segmente ale populatiei. Pensia reala a crescut apreciabil, fapt ce a redus incidentele saraciei asupra persoanelor varstnice. Astfel de sisteme de pensii s-au dovedit insa prea generoase chiar in raport cu posibilitatile unor economii puternice. Agentia internationala de rating Standard and Poor's aprecia nu demult ca ponderea datoriei publice in produsul intern brut al tarilor din Uniunea Europeana ar putea creste la 250% si deficitul bugetar la 15% pana in 2050, daca nu se va face nimic pentru reducerea presiunilor exercitate de pensii asupra finantelor publice. Comisia Europeana a ajuns la concluzia ca numai un parteneriat intre sectorul public si cel privat poate duce la un sistem de pensii solid si durabil. O reforma profunda a sistemului de pensii se impune si in tarile est-europene, dar din alte motive. Ceea ce s-a intamplat dupa 1989 in Romania in domeniul respectiv este o adevarata fractura istorica. In timp ce numarul salariatilor s-a injumatatit, cel al pensionarilor s-a dublat. Caderea economiei a determinat reducerea dramatica a masei de salariati, dar nu numai prin concedieri, ci si prin pensionari anticipate. Scaderea veniturilor concomitent cu cresterea cheltuielilor a creat puternice tensiuni in sistemul asigurarilor sociale, care n-au putut fi slabite de inceputurile timide de relansare economica. Dimpotriva, intarzierea reformelor in economie a complicat si mai mult lucrurile. Marile intreprinderi cu pierderi au pensionat salariati, insa n-au dat si bani pentru pensii. Rata de colectare la CAS este in prezent de numai 59%. Pentru a nu se intra in incetare de plati, contributiile sociale au fost mereu sporite. Ele au ajuns la 57%, ceea ce inseamna cel mai inalt nivel din Europa de Est. O performanta nedorita la care s-a ajuns datorita indeosebi contributiilor la sistemul de pensii, care absorb 35% din salariu, din care agentul economic suporta 23,3%, iar salariatul 11,7%. S-au acumulat astfel poveri pe care nici angajatorii, nici angajatii nu le mai pot suporta. Iar consecintele sunt dramatice; descurajarea crearii de noi slujbe si stimularea muncii "la negru". Ministerul de Finante si-a propus sa stavileasca o asemenea tendinta periculoasa, prin reducerea cu 5 pana la 10% a contributiei la asigurarile sociale. Dar si actualii guvernanti una spun si alta fac. Prima masura pe care a luat-o cabinetul Nastase cand s-a instalat la Palatul Victoria a fost anularea ordonantei cu privire la crearea de fonduri de pensii private. Motivul declarat a fost teama de plasarea defectuoasa a unor astfel de fonduri. E drept, si in domeniul respectiv exista riscuri. Cea mai recenta dovada este afacerea Enron. Salariatii gigantului energetic american, aflat in faliment, si-au pierdut aproape toti banii de pensii pentru ca i-au investit in cea mai mare parte in actiunile firmei lor, care acum nu mai valoreaza nimic. Cazul Enron a scos insa in evidenta necesitatea unor reglementari care sa reduca riscurile si nicidecum n-a pus problema abandonarii sistemului privat. Banii de pensii au fost adesea prost gestionati si de sistemul de stat. Deficitele pe care le cunoaste din 1995 bugetul asigurarilor sociale din Romania nu sunt straine de folosirea banilor de pensii pentru acoperirea pierderilor din economie. Greseli, dar de alta natura, au facut si celelalte tari din Europa de Est. Situatia cea mai grea a cunoscut-o Polonia, care, la mijlocul deceniului trecut, avea un fond de pensii ce reprezenta 14% din PIB. Economia poloneza nu mai putea suporta o asemenea povara, insa autoritatile de la Varsovia au stiut sa previna un dezastru. Din 1999 Polonia are un sistem de pensii cu doi piloni de sprijin. Din contributia de 21% din salariu, 12 procente se duc spre sistemul de pensii de stat, iar restul, de 9 procente, spre cel privat. Ungaria si alte tari candidate la integrare in UE au facut reforme asemanatoare. Guvernul Nastase s-a multumit sa puna o proptea la vechiul sistem de pensii care statea sa cada. Noua lege a asigurarilor sociale plafoneaza pensiile. In timpul vietii active contributia de asigurari sociale este proportionala cu veniturile realizate. Cu cat salariul este mai mare, cu atat contributia este mai consistenta. Pensia insa nu reflecta, dupa noua lege, nivelul contributiei. Altfel spus, in Romania au fost condamnate la saracie si mizerie nu numai actualele generatii de pensionari, ci si cele viitoare.