Viata si moartea romanului statistic

Romanul traieste 71 de ani si e cel mai nefericit om din lume. Fireste, e vorba de romanul mediu, din statistici, asa ca drumul pana la aceasta varsta e plin de pericole. La nastere unii, nu putini,

Romanul traieste 71 de ani si e cel mai nefericit om din lume. Fireste, e vorba de romanul mediu, din statistici, asa ca drumul pana la aceasta varsta e plin de pericole. La nastere unii, nu putini, au parte de niste mame care-i baga in pungi de plastic si ii arunca la tomberon. Nici ceilalti nu au toti noroc pentru ca, pe cand e bebelus, romanul moare pe rupte. In primul rand il baga in groapa racelile, transformate rapid in pneumonii, care sunt atat de multe incat au cocotat rata mortalitatii infantile de la noi pe primul loc in Europa. In fond, e firesc sa fie asa cand sute de mii de cetateni se pregatesc de iarna sudandu-si caloriferele, iar obtinerea de medicamente gratuite pentru copii echivaleaza, in unele zone, cu un miracol biblic. Odata trecut de patru ani, romanul moare mai incet. Familia stie deja ca micutul e o comoara care trebuie ocrotita cu orice pret. In multe zone sarace, cum ar fi nordul Moldovei, cei mici sunt niste comori, la propriu: alocatia lor ajuta toata familia sa supravietuiasca. Practic, patru romani din zece isi castiga existenta facand agricultura. Grosul taranilor nostri traiesc mancand ce aduna din gradina si de prin cuibare. In aceste conditii, alocatia copiilor e cash-ul, banii cu care se pot lua tigari, zahar, sare si ulei de lampa. Apoi romanul incepe sa creasca, ajunge la scoala. Aici are parte de cornuri cu lapte, dar si de scoli cu ziduri mucegaite, cu dusumele nedesfundate, cu becuri chioare, care n-au obtinut avizul sanitar de functionare de cateva cincinale. De exemplu, in Bucuresti, care e un paradis fata de alte orase, un raport al Directiei de Sanatate Publica arata ca iluminatul necorespunzator din scoli a facut ca bolile de ochi sa ocupe primul loc in ierarhia bolilor care i-au lovit pe elevii Capitalei in anul scolar 2002-2003. Apoi apar primele semne de adolescenta, in multe cazuri acestea fiind semnele clinice ale sifilisului si gonoreei. Dupa aceea, cei de la oras trebuie sa scape de gastile de cartier, de dealerii de droguri. Oricum, daca nu pipeaza marijuana, romanul tot se apuca de fumat. Astazi Romania e o Marlboro country, ca si atatea tari din Est. Marile companii producatoare de tutun, alungate de niste legi dure din Occident, s-au refugiat in rasaritul Europei. Femei superbe, cu picioare lungi, si barbati musculosi rad pe toate panourile cu cate o extralong in mana: consumul de tutun a crescut in ultimul an cu 25 la suta, dar cu tot atat au crescut si cazurile de cancer pulmonar. Si urmeaza armata. Aici, daca are norocul sa n-aiba parte de vreun coleg de garda prea nervos si cu multe cartuse in incarcator, tanarul e gata sa intre in campul muncii. Daca e de la tara, se chinuie sa ajunga la oras, daca e din mediul urban viseaza sa mearga la munca in strainatate. Si cum sa nu fie asa, cand alocatia pentru o vaca din UE e mai mare decat salariul minim pe economie. Altfel spus, folosind tot un indicator tip "vaca lor, vaca noastra", ca sa-si cumpere un "Big Mac" de la McDonald's, un american trebuie sa munceasca 10 minute, un francez 18, iar un roman o ora si 20 de minute. Practic, romanul munceste mult si degeaba. In timpul asta, moare putin prin accidente de munca si, dupa 40 de ani, e lovit de bolile cardio-vasculare. Salariul mediu in Romania este putin peste 100 de dolari. Pe hartie nu suna foarte rau, dar statistica e o stiinta ciudata. Asa cum in salamul de Sibiu, care se face din carne de pui si carne de cal, poate fi bagat un pui la un cal, acest salariu mediu aduna unele venituri extreme. Practic, la ora actuala, 10 la suta dintre cei mai bogati romani cheltuiesc la fel de mult pe bunuri de consum ca si cei mai saraci 50 la suta. Culmea este ca, bogati si saraci, laolalta, romanii sunt nefericiti. Sarmanii sunt frustrati pentru ca nu-si pot satisface nevoile de baza, cum ar fi hrana, sanatatea sau adapostul. Pentru cei cu resurse medii, care cat de cat au ce manca, nemultumirile sunt legate de posibilitatile reduse de a asigura bunuri de folosinta indelungata. Bogatii, care au masini si case bine mobilate, sunt frustrati din cauza conditiilor de mediu, pentru ca isi rup masinile noi prin gropi sau ca nu pot sa-si faca concediile in conditii civilizate prin tara. Dupa munca, romanul se duce acasa, unde sta, in medie, patru ore pe zi in fata televizorului, iar in week-end - sase ore. Nici nu prea are ce sa faca altceva. Parcurile din marile orase au fost napadite de buticuri, spatiile verzi reducandu-se de patru ori in ultimii ani. Pentru un roman din doi, de concediu nici nu poate fi vorba, caci jumatate din populatie traieste de la o luna la alta. Si nici macar televizor n-are toata lumea. 15 la suta dintre cetateni sunt atat de saraci incat nu detin nici un receptor tv. Alti 15 la suta sunt putin mai norocosi: au televizoare alb-negru vechi, cum ar fi anticele Diamant, Sirius, Olt sau Sport. In final, romanul mediu apuca doi ani de pensie si moare la 67 de ani, lasand-o pe romanca medie sa se mai chinuie inca patru ani, facandu-i pomenile. Daca scapa de socul pensionarii, romanul are multi ani inainte. Pensia e mica, ii asigura o alimentatie rationala, fara grasimi, iar alergatul pe la farmacii, dupa medicamente, il mentine in forma. Asa se face ca, in Romania, trei milioane de persoane au reusit sa treaca bariera de 70 de ani si se bucura din plin, acum, de o batranete agitata, cu compensate si cozi pe la farmacii. Seara, la televizor, romanul priveste cum comenteaza politicienii nostri faptul ca populatia Romaniei a scazut, in 10 ani, cu un milion de persoane, dand vina pe constiinta scazuta a romancelor. Pentru ca a aduce copii intr-o lume cenusie e, in mod clar, o indatorire patriotica.