Un Zeu al Transporturilor

România se confruntă cu marea, dramatica problemă a sacrificării interesului public în favoarea interesului individual.

Mobilizării concetăţenilor săi împotriva tendinţelor expansioniste ale Macedoniei marele orator şi om politic Demostene îi consacră discursurile rămase în istorie sub denumirea de „Filipice", dar şi cele păstrate sub titlul de „Olintice", după numele oraşului cucerit de Filip al II-lea. Veritabile îndemnuri la mobilizare în vederea războiului, discursurile lui Demostene sunt însă şi severe rechizitorii la adresa slăbiciunilor care marcau deja Atena vremii sale.

Alături de erodarea a ceea ce am numi azi conştiinţă civică, de măcinarea dramatică prin lupte interne, Demostene atacă şi - dacă nu mai ales - o slăbiciune nouă pentru Cetatea Ateniană, tipică însă perioadei de decădere a moravurilor: prioritatea acordată averii individuale în detrimentul averii publice.

Principalii acuzaţi sunt politicienii vremii sale: „Odinioară, oamenii de stat dădeau dovadă de atâta simplitate în viaţa lor particulară, moravurile lor se potriveau atât de mult cu firea cetăţii noastre încât şi astăzi aceia dintre voi care cunosc casa lui Aristide sau a lui Miltiade sau a celorlalţi cetăţeni iluştri din vremea aceea pot vedea că ea nu arată mai bine decât casele vecine. Şi asta fiindcă ei nu-şi puneau în gând să se îmbogăţească ocupându-se de treburile publice.

Cinstiţi faţă de greci, pioşi faţă de zei, respectând egalitatea în cetate, ei ne-au adus o mare bunăstare, cum era şi de aşteptat. Astăzi, o să-mi spuneţi, treburile noastre nu stau prea bine, dar pentru oraş măcar s-a făcut mult. Adevărat? Şi ce anume s-ar putea cita? Că reparăm meterezele zidurilor? Că refacem străzile şi fântânile? Nişte minciuni... Priviţi-i însă pe oamenii care duc această politică: au ajuns, unii de la sărăcie la bogăţie, alţii, de la o existenţă obscură la onoruri.Câţiva şi-au construit case mai impunătoare decât edificiile publice şi, pe măsură ce averea publică a scăzut, a crescut averea lor tot pe-atât".

Aceste vorbe au fost spuse de Demostene cu mai mult de două milenii în urmă. Se adresau cetăţenilor Atenei dinainte de Hristos. Se refereau la o situaţie aparte: cetăţenii Atenei, altădată dispuşi să se sacrifice pentru ca pe Acropole să se ridice Partenonul, n-aveau niciun chef acum să dea ceva pentru interesul public al momentului, reprezentat de apărarea împotriva pericolului macedonian. Şi totuşi, textul lui Demostene pare a fi rostit în România de azi. Nu de la tribuna de pe colina Pnyx, ci la o conferinţă de presă transmisă în direct la TV. Pentru că de 20 de ani, altfel spus, de la prăbuşirea comunismului, România se confruntă cu marea, dramatica problemă a sacrificării interesului public în favoarea interesului individual.

Un cercetător de peste un secol va rămâne uimit câţi bani s-au cheltuit în ultimii douăzeci de ani pentru vile, pentru palate, pentru maşini de lux, pentru iahturi şi pentru avioane particulare. De unde au fost luaţi aceşti bani? Din averea publică - ne-ar răspunde Demostene. Şi cei care au luat aceşti bani au fost tocmai cei îndrituiţi să apere banii şi, mai ales, să-i plaseze în construcţii publice: politicienii. Ca urmare a acestui proces, România perioadei tranzacţioniste are vile, palate, piscine, maşini de lux, interioare de miliardari. N-are însă autostrăzi.

Istoricii pun slăbiciunea denunţată de Demostene pe seama pierderii de către atenieni a credinţei în zei. Într-adevăr, măreţele edificii de pe Acropole, rod al epocii lui Pericle, îşi au temeiul în nevoia vechilor greci de a dedica temple zeilor lor. Ceea ce ne face să regretăm că românii n-au un Zeu al Transporturilor. Ar fi fost singura noastră şansă de a avea autostrăzi şi căi ferate moderne.