Umorul - cel mai bun ac pentru cojocul conflic telor latente

Există familii în care de cele mai multe ori se vede doar partea plină a paharului. Optimismul şi simţul umorului sunt, potrivit psihologilor, printre cele mai bune metode de a menţine o

Există familii în care de cele mai multe ori se vede doar partea plină a paharului. Optimismul şi simţul umorului sunt, potrivit psihologilor, printre cele mai bune metode de a menţine o familie unită.

De câte ori n-am auzit de familii fericite în care simţul umorului transformă traiul în comun într-o adevărată plăcere.Nenumărate situaţii particulare demonstrează că, de cele mai multe ori, greutăţile vieţii pot fi surmontate tocmai datorită optimismului de care dau dovadă membrii unei familii.

A fi în permanenţă optimist, a trata fără încrâncenare grijile cotidiene, a uita de tristeţe sau a-i face pe cei din jurul tău să râdă nu sunt doar simple ingrediente care descreţesc fruntea pe moment. Specialiştii în psihologia familiei susţin că acestea sunt metodele cu ajutorul cărora comunicarea în sânul familiei - la urma urmei, cheia de boltă a înţelegerii dintre membrii grupului - devine fluidă, continuă şi aproape de perfecţiune.

Umorul restabileşte de multe ori punţi de comunicare întrerupte între membrii familiei, între fraţi, între părinţi şi copii sau între bunici şi nepoţi, indiferent de diferenţa de vârstă. Umorul şi râsul sunt excelenţi catalizatori ai relaţiilor de dragoste între membrii grupului.

Pe de altă parte, explică tot psihologii, ironia şi remarcile caustice au un efect invers şi pot dăuna foarte mult relaţiilor dintre membrii unei familii. Mai ales la vârsta la care copiii devin adolescenţi, umorul este soluţia optimă de salvare a relaţiilor de obicei tensionate dintre părinţi şi copii. Aici intervine cu adevărat arta de a fi un părinte deschis dialogului, subliniază Claire Soulignac, psiholog şi specialist în terapii familiale.

"În momentul în care tensiunile se acumulează în sânul familiei, o glumă bine plasată poate dezamorsa conflictul care poate arunca în aer relaţiile dintre membrii acesteia", explică Claire Soulignac. "Umorul este o armă educativă excepţionlă şi de o eficacitate inegalabilă, deoarece dintr-un foc elimină conflicte inutile", subliniază specialista franceză în terapii familiale.

Detensionarea conflictelor latente face ca fiecare din "părţile" aflate în opoziţie să vadă lucrurile în mod diferit, dintr-un alt unghi şi să-şi dea seama în cele din urmă de inutilitatea disputelor mărunte. O glumă bună poate deveni o pârghie care transformă energia negativă a agresivităţii în energia benefică a iubirii dintre membrii familiei. "Umorul aduce o gură de oxigen şi unge relaţiile dintre angrenajele familiei", explică plastic psihologul francez.

Pe lângă detensionarea relaţiilor, umorul are şi o funcţie foarte importantă de transmitere a mesajelor cu mai multă eficienţă. "Când un părinte sau un profesor are de făcut o observaţie sau un reproş unui copil, graţie unui surâs sau a unei remarci comice, poate crea o punte de comunicare", susţine Claire Soulignac. În mod paradoxal, cu ajutorul râsului, mesajele serioase pot fi transmise mai eficient şi îşi ating scopul.

Un surâs creează instantaneu o relaţie de conivenţă şi simpatie între părinte şi copil sau între bunic şi copil, iar lucrurile sunt dintr-odată văzute din acelaşi unghi de vedere. La şcoală sau acasă, râsul utilizat cu măsură înlătură orice urmă de crispare şi deblochează eventualele reţineri în comunicare.

Crizele apar între orele 17.00 şi 20.00

Nahum Frenck, profesor la Centrul de studiu al familiei din cadrul Departamentului de psihiatrie adultă de la Universitatea din Lausanne, încearcă să explice care sunt mecanismele umorului în familie. În primul rând, râsul, joaca, spiritul ludic în general reprezintă un mijloc inconştient de a încetini îmbătrânirea. Dinamica relaţiilor din sânul familiei este asemănătoare unei piese de teatru în care coexistă comedia, drama, tragedia şi parodia. De multe ori, într-o familie, în timp ce unii joacă în registrul tragic, alţii adoptă registrul comic sau parodic şi astfel apar disonanţele, la fel ca într-o orchestră în care nu toţi cântă în acelaşi tempo. În astfel de situaţii, umorul este "dirijorul" care aduce din nou armonia în ansamblu.

Iar cele mai tensionate momente apar, potrivit psihologilor, într-o familie, între orele 17.00 şi 20.00, când simţul umorului trebuie "pus la treabă" pentru a dezamorsa potenţialele conflicte. Într-o familie care se comportă asemenea unui organism viu există o ierarhie care trebuie păstrată. Cei mai mulţi cred însă că dacă cedează umorului şi râsului îşi pierd autoritatea şi locul ierarhic. Însă nu râsul şi capacitatea de a face haz de anumite lucruri erodează autoritatea, ci demagogia, atenţionează dr. Nahum Frenck. O glumă bună întăreşte autoritatea şi locul în familie.

Părinţii care nu ştiu decât să ordone nu vor fi respectaţi mult timp de copii. Umorul este o caracteristică a maturităţii, pe care copilul nu îl stăpâneşte încă bine. Adolescentul foloseşte adesea ironia, nu umorul, deoarece, explică dr. Nahum Frenck, este mereu atent să nu îşi piardă locul ierarhic în grup şi nu poate glumi pe seama propriilor sale slăbiciuni. De asemenea, umorul de proastă calitate la un adult este un semn de infantilism.

Ceea ce nu pot explica deocamdată nici psihologii şi nici neurologii, dacă arta de a fi simpatic şi destins în întreţinerea unor relaţii familiale este sau nu o calitate moştenită genetic sau o calitate căpătată de-a lungul vieţii. Un lucru este cert, spun specialiştii, simţul umorului se transmite şi se menţine în familie.

În momentul în care tensiunile se acumulează în sânul familiei, o glumă bine plasată dezamorsează conflictul care poate arunca în aer relaţiile dintre membrii acesteia
Claire Soulignac,
psiholog, specialist în terapii familiale

Minighid de utilizare a umorului

"Când copiii încep să râdă, atmosfera degenerează. Ce este de făcut?" De ce trebuie să ne gândim că "atmosfera degenerează"? De ce să oprim acele momente şi de ce veselia excesivă vi se pare atât de dăunătoare?

"Cât de bună este ironia?" Este foarte dăunătoare în dinamica familiei, în relaţiile cu cei mici. A nu se utiliza la copiii sub 17 ani. Ironia cere maturizare, deoarece lezează de multe ori sentimentele celorlalţi.

"Scandal la masă. Ce este de făcut?" Masa în familie este un moment în care de obicei celor mici li se face educaţie, iar veselia excesivă poate dăuna acestor momente. Însă nici disciplina excesivă nu este soluţia ideală, ci mai degrabă o combinaţie bine temperată.