Turismul, intre gropi si palmieri

E vara, e cald, e atat de cald incat privatizarea a inghetat de tot. In toata tara nu se mai vorbeste nici macar de privatizarea unei fabricute. Exceptia notabila de la aceasta regula a reformei pe

E vara, e cald, e atat de cald incat privatizarea a inghetat de tot. In toata tara nu se mai vorbeste nici macar de privatizarea unei fabricute. Exceptia notabila de la aceasta regula a reformei pe timp de vara o constituie turismul. In aceste zile, ministerul lui Dan Matei Agathon organizeaza licitatii dupa licitatii la World Trade Center din Bucuresti. Tinute in aerul rece, mirosind a bani si parfumuri scumpe, licitatiile cu strigare de la WTC s-au transformat in adevarate spectacole. O ridicare de cartonas echivaleaza cu un plus de 30.000 de dolari, adica exact cat un Volkswagen, dar ofertantii dau din maini de parca ar fi la ora de gimnastica, in curtea scolii. Caci toti, fotbalisti celebri, afaceristi la fel de celebri sau reprezentanti ai SIF-urilor, vor neaparat hoteluri la mare sau in Poiana. Hagi are hotel pe litoral, Paunestii au hotel, Corneliu Iacobov si-a construit un hotel de cinci stele pe litoral, de ce n-ar avea si ei? Iar preturile de vanzare ale activelor turistice sar uluitor in sus, ajungand sa fie de 4-5 ori mai mari decat pretul de pornire. Tot acest balamuc, benefic pentru finantele statului, are o explicatie simpla. Aici nu e vorba nici de competitori care se lasa furati de "focul" licitatiei, nici de dibacia organizatorica a Ministerului Turismului, ci de un adevar dureros. In Romania, hotelurile se numara printre putinele active pe care mai merita sa dai banii. In fond, niste fabrici care in '89 erau vechi de zece ani si pe care ne-am mai certat trei cincinale cum sa le privatizam nu prea mai intereseaza acum pe nimeni. Pentru Guvern, vanzarea lor a ajuns mai mult o problema sociala si de politica externa decat una economica. Tocmai de aceea, nu intamplator IMGB-ul a ajuns sa se vanda cu jumatate din pretul unei vile "de protocol" de la Neptun. Totusi, nici hotelurile, construite tot de Ceausescu, nu stau mult mai bine decat uzinele noastre. Multe dintre cele de la mare, care stau neincalzite pe timpul iernii, sunt pline de igrasie si mucegai. Dar, in timp ce industria grea romaneasca n-are deloc perspective roze in viitoarea piata europeana, in cazul hotelurilor e vorba de imensul potential al turismului romanesc. Datorita conjuncturii internationale, in special a procesului de integrare in UE, an de an, tot mai multi turisti occidentali vin in Romania. De exemplu, in primul trimestru al acestui an numarul turistilor sositi din Comunitatea Europeana a fost cu 6 la suta mai mare comparativ cu 2001. Dar acest potential turistic nu e complet exploatat. In mod normal, o tara de marimea Romaniei obtine cam 8-10% din PIB din turism. Noi, in acest moment, suntem la 1,5% din PIB si ne aflam foarte departe, nu de Europa Occidentala, ci de vecini. De exemplu, Ungaria, cu pusta si cu lacul Balaton, scoate anual din turism 4,4 miliarde de euro. Romania, cu litoralul ei, cu Delta, cu manastirile din nordul Moldovei, viseaza sa obtina din turism un miliard de euro. Nu in 2003, in 2004... In concluzie, turismul romanesc nu e nici pe departe "motorul" care sa traga inainte o economie bolnava. Cauzele sunt multe si deloc marunte. In primul rand, e vorba chiar de intarzierea privatizarii sectorului. Dan Matei Agathon promitea, anul trecut, ca va termina de vandut toate hotelurile pana la sfarsitul anului 2001. 2001 a trecut, multe hoteluri se vand in 2002, dar cum sa mai modernizezi un hotel cumparat exact in mijlocul sezonului estival? Apoi mai trebuie pus la punct un cadru legislativ pentru dirijarea sumelor obtinute din turism exact unde e nevoie de ele. In Camera Deputatilor s-a stabilit ca taxa hoteliera, de care vor beneficia consiliile locale, sa fie intre 0,5 si 5 la suta din tariful de cazare, ceea ce lasa, practic, la latitudinea primariilor cat de mare sa fie acest impozit si ce sa faca cu el. Apoi mai exista problema infrastructurii marilor statiuni, pe care n-o poate rezolva decat statul. Comandamentele de sezon, care se ocupa cu plantatul palmierilor si zugravitul fatadelor hotelurilor ,sunt utile, dar toate acestea s-ar putea rezolva de la sine, odata cu incheierea privatizarii. In fond, fiecare proprietar de hotel, daca va constata ca asta ii va aduce mai multi clienti, isi va planta singur paduri de palmieri in fata stabilimentului. Toate aceste imbunatatiri "de fatada" vor determina plusuri de turisti numai pana la un anumit punct. Dar nici un hotelier nu poate asfalta drumuri sau retele de gaze si electricitate. De aceea, peste cativa ani, cand se vor mai obisnui cu ideea de a pleca din tara, exista riscul ca multi din clientii romani ai litoralului sa ia drumul vecinilor. Nu pentru ca acolo este mai mult soare, ci pentru ca sunt mai putine gropi.