Traduce Biblia în romanes

O altfel de lucrare a Domnului "Noi, ţiganii, am fost gunoiul lumii. Nimeni nu ne-a dat nicio importanţă. E foarte greu, că noi n-avem carte, n-avem literatură. Ca să traduc Vechiul şi Noul

O altfel de lucrare a Domnului

"Noi, ţiganii, am fost gunoiul lumii. Nimeni nu ne-a dat nicio importanţă. E foarte greu, că noi n-avem carte, n-avem literatură. Ca să traduc Vechiul şi Noul Testament folosesc o versiune românească. Când nu găsesc câte un cuvânt, îmi iau toporul sub braţ şi mă duc în pădure.

Iar pe drum mă gândesc până găsesc vorba potrivită. Mă rog bunului Dumnezeu să mă ţie în viaţă să duc la bun sfârşit această lucrare", şi-a început povestea nea Gheorghe Vaida, un bătrân de 82 de ani din comuna braşoveană Ormeniş.

E mândru că, deşi ţigan, a avut parte de educaţie. A făcut şcoala de ofiţeri şi a ajuns comandant de companie la grăniceri, la Brăila. A ajuns locotenent-major: "Am învăţat multe limbi. Ştiu ţigănească, românească, ungurească şi nemţească.

Ştiam şi rusă, că aveam probleme cu ei la graniţă, dar am uitat-o, că nu am mai vorbit. Mai aveam trei luni până mă făceau căpitan. Mi-au şi spus, numai că mi s-a agravat problema cu vederea. Nu mai văd deloc cu ochiul stâng. Mult am plâns că am plecat din armată...".

Moşul se bucură de un respect deosebit în rândul ţiganilor, pentru că el le vesteşte Evanghelia în limba lor. Pentru tipărirea manuscrisului, unicat în lume, nu-şi face griji. Are mai multe oferte, dar a avut discuţii mai întâi cu fraţii din Germania, care i-au promis sprijin şi răsplată pentru munca lui.

"Dacă aceştia nu pot să mă ajute, am de unde să găsesc banii necesari", este optimist bătrânul. Lucrează cu o maşină de scris, la care ciocăne cu degetele noduroase cât e ziua de lungă. "Am încercat şi cu calculatorul, dar îmi obosea vederea prea tare şi am renunţat".

Mai greu i-a fost să amenajeze casa de rugăciune a pocăiţilor din Ormeniş. A primit ajutoare de la fraţii din Germania. Românii l-au minţit. "Consiliul Judeţean, printr-un domn care a ajuns senator, a venit în 2004 la noi în sat, a adunat toţi preoţii şi-a zis c-o să ne dea câte 70 de milioane. După un timp, am primit o hârtie că dau doar 20 de milioane.

N-am primit nimic. Am terminat aşezarea, dar nu mai aveam în casă nici 50.000 de lei, pentru pâine...". Acum are fraţi vreo sută, toţi ţigani, care s-au pocăit şi pe care încearcă să-i ţină departe de păcatele lumeşti.
Familia este sfântă pentru bătrân. La 17 ani, tatăl lui Vaida l-a însurat cu Aurelia, o puştoaică de 15 ani la vremea aia. "Am avut trei copii.

Cel mare avea bacalaureatul. M-am ţinut de el să se pocăiască, să vină lângă mine. N-a apucat, s-a luat cu beţiile, a făcut accident cu maşina şi l-am găsit mort. P'ăl mai mic nici n-am apucat să-l văd. Eram ofiţer la Brăila. L-a născut mort nevasta. Ăl din mijloc mi-a rămas ajutor la bătrâneţe şi la biserică. Mama era la pocăiţi dinaintea mea.

Tata m-a înjurat când i-a zis să vină cu mine. Ce vrei, bă, să păţesc ca tine să vină securiştii să mă plimbe prin tot satul desculţ din cauza bisericii, de ziceau lumea că ai ciordit? Dar tot a ajuns pe calea cea dreaptă", îşi deapănă viaţa bătrânul. Mai are o singură dorinţă: vrea să vestească Evanghelia în limba ţigănească şi fraţilor din America, după ce a fost la Bucureşti, Viena, Berlin şi în marile oraşe din Spania.

"Când se va arăta Hristos, şi viaţa ta se va arăta cu El. Tu eşti Domnul Dumnezeu, Tu atât de mult ne-ai iubit că ai dat pe Fiul Tău la moarte, la moarte de cruce, şi cine se va crede în El va trăi viaţă veşnică. Amin!" (Evanghelia după Ioan, cap. III, verset 16)

"Caio Cristoso, ando bariu Der. Canas cai ghilet o Cristoso, vii tu mori viaţa sicaiu aleso. Ca debut, placeaesa odel, că des perscărecles, ne meri moscă, hai încă mori motruşulesc, hai campadiam dă leche, te abeles viaţa sadeec. Amin!"