Trădare să fie, dacă partidul o cere!

Un simplu anunţ, nici măcar dat publicităţii de preşedintele Traian Băsescu, ci de consiliera sa, Adriana Săftoiu, a pus pe jar toată clasa politică arătând încă o dată cât de slabe

Un simplu anunţ, nici măcar dat publicităţii de preşedintele Traian Băsescu, ci de consiliera sa, Adriana Săftoiu, a pus pe jar toată clasa politică arătând încă o dată cât de slabe sunt partidele în faţa unui jucător ca şeful statului. Chemarea la Cotroceni i-a aruncat în derută şi pe adversarii, şi pe susţinătorii lui Băsescu.

PSD a primit lovitura în plin, socialdemocraţ ii fiind incapabili să formuleze până acum o poziţie coerentă privind discuţiile cu preşedintele. Mircea Geoană s-a pus în fruntea cruciadei anti-Băsescu şi s-a dat atât de feroce exersând la sacul de box, încât e greu de crezut că va avea faţă să urce marţi dealul Cotrocenilor. Pe de altă parte, PSD are nevoie de o reprezentare de cel mai înalt nivel dacă ţinem cont de miza aflată pe masă. Socialdemocraţii sunt o forţă parlamentară de care depinde orice aranjament de pe scena politică. Ei pot merge înainte cu acţiunea de suspendare a preşedintelui sau se pot întoarce împotriva premierului Tăriceanu. Este jocul clasic la două capete. În ambele cazuri, PSD ar căpăta un control mai mare asupra guvernării, fie ca recompensă din partea preşedintelui pentru că l-ar scăpa de premierul Tăriceanu, fie prin ascendentul pe care l-ar căpăta asupra unui guvern monocolor liberal. Este motivul pentru care social-democraţii fac presiuni şi ameninţă Executivul cu moţiunea de cenzură în cazul în care primul-ministru nu îi scoate pe democraţi din guvern. Dar tot alergând după atâţia iepuri, PSD ar putea să nu prindă niciunul. PD se află pentru prima dată în postura să se teamă pentru locurile din guvern. Cel puţin democraţii ştiu că nu depinde de ei, ci de preşedintele Băsescu să-i scoată la liman şi de data asta. În ciuda duşmăniei istorice dintre PD şi PSD, există o interfaţă prin care cele două partide comunică.

La rândul lor, PNL şi premierul Tăriceanu se pot menţine la guvernare atâta timp cât PSD nu se înţelege cu Traian Băsescu şi cu PD. Orice defecţiune în tabăra antiprezidenţială va duce inevitabil la demisia primului-ministru.

PC contează foarte puţin în ecuaţie, iar UDMR şi PRM nu au nicio grijă. UDMR este eternul partid de guvernare, iar PRM, veşnic în opoziţie!

Pus în faţa coagulării unei majorităţi parlamentare capabile să-l suspende din funcţie, preşedintele Băsescu apelează la strategia clasică "divide et impera". Dacă partidele s-ar baza pe propriile valori pe care le-ar urma până câştigă alegerile, ar fi mai greu de manipulat. Aşa, atârnă de bunăvoinţa preşedintelui, doar-doar îi bagă în porţie la ciolan. Trădare să fie, dacă interesele partidului o cer!