SUETA LA O CAFEA

Inginerul inventator Justin Capra: "Factorii de progres sunt angoasa, lehamitea de cotidian si lipsurile" S-a nascut intr-un sat din Prahova, in 1933. Tatal era teolog, mama absolventa de pension,

Inginerul inventator Justin Capra:
"Factorii de progres sunt angoasa, lehamitea de cotidian si lipsurile"
S-a nascut intr-un sat din Prahova, in 1933. Tatal era teolog, mama absolventa de pension, cu mosioara la Filipestii de Padure. A absolvit Scoala Superioara de Aviatie si Politehnica. La 21 de ani a construit elicopterul portativ - o realizare de care nu este mandru, pentru ca nu-i plac aparatele de zbor cu aripi sau elice. In '56 a stat doua saptamani in beciurile militiei, pentru ca ceruse sprijinul Ambasadei Americii la realizarea rucsacului zburator. Dat afara din armata, a ajuns un an la matura si spalat masini. "M-a ajutat faptul ca am fost tot timpul la marginea societatii", spune omul cu 30 de inventii brevetate si o gramada pe care nu s-a obosit sa le mai breveteze. Nu-l intereseaza banii si nu are simtul proprietatii. La '71 de ani, doarme cu motoare la capul patului, in camaruta unei fabrici din Otopeni.
- Cu ce ati inceput? Cu mici imbunatatiri la trotineta?
- Cam pe la cinci ani am facut o jucarie compusa din niste papusele cioplite care, invartite cu o manivela, jucau o hora. Tot timpul mesteream cate ceva si din acest motiv nici nu am fost un elev foarte stralucit. Copiii ma persiflau si ma agresau pentru ca eram altfel, nu ma jucam ca ei. In liceu, prin '49-'50, am realizat un dispozitiv cu o comanda verbala, la care spuneam unui motor sa porneasca si sa se opreasca ori "bec, aprinde-te", si becul se aprindea. Era o cutie nu prea mare, facuta din lucruri banale - mi se pare ca am luat si niste piese de la un patefon. Tin minte ca s-a creat asa o rumoare ca in ziua aia nu s-a mai invatat.
- A fost politic-corect sa cheltuiti banii tarii pe un rucsac zburator, in '56, cand tara avea nevoie de industrie grea?
- N-a fost deloc. In '56 eram ofiter de aviatie la Otopeni cand am propus Academiei acest aparat. Si Academia a zambit. Oficiul de Stat pentru Inventii a zis: "Tovarase, noi avem nevoie de tractoare. Ce ne trebuie sa zboare omu'?". In toamna am fost arestat si doua saptamani m-au tinut pe ciment, cu un sfert de paine si o cana cu apa. Sigur, m-au luat dintr-o prostie a mea. Negasind sustinere in tara, m-am dus la ambasada americana sa le cer un sprijin tehnic pentru rucsac si pentru un alt vehicol. Vroiam, de fapt, sa realizez aparatul la ei si apoi sa ma intoc.
Dupa arestare, m-au dat afara din armata cu articolul nu stiu care, de nu mai avea nimeni voie sa ma angajeze. Cam un an am spalat masini intr-un garaj, maturam, in fine, scoteam 5 lei pe zi. In timpul asta lucram la aparat. L-am construit mai mult din tinichele, intr-un SOVROM de pe langa Baicoi, cu aprobarea directorului. Pe 27 iulie '58, ora 9 dimineata, l-am brevetat. Primul experiment nu a fost o reusita - m-am fript, am cazut cu aparatul - dar s-a demonstrat ca vehiculul vrea sa se ridice. S-a intampla sa aflu apoi ca primul aparat individual de zbor a fost facut de americani, la 22 februarie '62, adica dupa patru ani de la brevetul nostru.
Dupa venirea lui Coanda, prin '67-'68, am fost invitat la dansul. Statea la Hotel Athenee Palace , era un om extraordinar de inteligent, avea simtul umorului. Atunci s-a pus problema realizarii unui aparat competitiv. La Baneasa, cu o sponsorizare a Ministerului Transportului, am realizat un prototip mai competitiv, folosind alt carburant decat precedentul. Cu Henri Coanda am mai avut o mica colaborare pe teme de antigravitatie. Mi-a relatat o experienta de-a dansului, in care folosind teoria spinului a reusit sa reduca cu circa 20 la suta masa unui obiec. Eu reusisem mai putin decat dansul, folosind un motor cu impuls intern.Speram ca nu peste multa vreme sa realizam un aparat de zbor fara aripi, fara elice, fara nici o sustinere aerodinamica. Eu construisem un dispozitiv - ii spuneam "cutia neagra" - care inainta fara a respecta principiul actiunii si reactiunii. Folosisem un motor de la o masina de spalat. Academia si Politehnica au venit cu o suma de profesori, au vazut si au zis ca nu se poate. Brevetul nu s-a acordat, apoi a intervenit decesul lui Coanda.
- Pe unde ati mai lucrat?
- Cu mare greutate, m-am angajat ca desenator tehnic la un atelier al Ministerului Agriculturii. Pana la urma m-a reabilitat un secretar de partid mai cu minte si am ajuns la Uzinele 23 August, dar dupa un examen foarte dur.
- Cum faci o masina sa consume juma de litru la suta?
- Domnule, sa ne intelegem, eu nu am descoperit nici o America. Poate ca am avut lucrari mai spectaculoase si am facut multe, dar asta nu inseamna ca sunt si formidabile. Pana acum s-au facut (a facut - n.n.) peste 60 de automobile... Sa va dau cateva exemple: aparatul portabil pentru zbor individual - acel rucsac, dispozitiv pentru oprirea automata a trenurilor in caz de pericol, motorul rotativ cu jet periferic, caroseria fluida (!). Inchipuiti-va doar o platforma pe roti, cu doua scaune si volan, pe care stai si nu te ploua, nu te ninge. Caroseria este formata dintr-o pelicula de aer ejectata la partea anterioara si absorbita la cea posterioara. Incinta poate fi si climatizata. Iar acel jet poate si propulsa masina, nu mai e nevoie de organe de transmisie, cutii de viteze. O alta lucrare ar fi efectul pelicula, prin care se obtine o portanta. Apoi aerodina cu decolare/ aterizare verticala. Asta nu a zburat decat ca macheta, pentru ca atunci cand am construit-o - dintr-un fuselaj de planor, un motor de avion si multe piese facute in curtea casei - a venit Militia si a confiscat-o. Spre deosebire de elicopter, avea o viteza dubla, pentru ca in loc de rotoare avea doua aripi toroidale fluide. Mie niciodata nu mi-a placut avionul, elicea... Avionul e complet atehnic.
Am proiectat mai multe aparate de zbor, dar construite au fost doar 7; cu alcool si oxigen, cu azot lichid, cu hidrazina, ma rog... Ar mai fi un elicopter portativ, facut in 1954. Avea 34 de kile, il tineai in spate si zburai cu el. Spre rusinea mea, asta are elice.
Cat despre consum de combustibili, sunt trei factori care il determina: masa, coeficientul aerodinamic si cinematica masinii. Eu am cautat doar sa le optimizez. Am mers de la Bucuresti la Iasi cu 2,5 litri, ceea ce inseamna 0,5 la suta. Altii au mers 1.000 de kilometri cu un litru, dar cu 10 km/h. Eu am mers cu 70 la ora. Pornisem de la un motor de motopompa de udat gradina.
- Ce mai poate invata la Politehnica un student care avea deja brevete de inventie?
- Echivalarea cu inginer civil, pentru ca din Scoala iesisem subinginer de aviatie, am obtinut-o mai tarziu (la 41 de ani - n.n.), la Politehnica din Bucuresti. In '74 am intrat, in '74 am si terminat. Nu prea se obisnuia pe vremea aia, dar la interventia ministrului Octavian Groza, fiul lui Petru Groza, om scolit la Sorbona, s-a putut. Dar, dupa mine, scoala nu da esente si m-a cam deranjat un pic pentru ca am fost obligat s-o parcurg. In scoli am fost fie premiant, fie corijent sau restantier. Si mie mi-a fost jena; reprezentam o bizarerie. Eu intotdeauna am avut complexe de inferioritate si poate si de aceea dorinta de a arata altora ca pot sa fac niste lucruri.
Niciodata nu mi-au placut sabloanele; am iubit atipicitatile si asimetriile. Viata e prea scurta sa citesti Mitrea Cocor sau din Zaharia Stancu, asa ca am citit cam tot ce era interzis pe vremea lui Ceausescu. Inginerul trebuie sa aiba obligatoriu notiuni de religie, de filozofie, de istorie. Un inginer fara cultura generala nu poate interconecta fenomenele.
- Nu v-a tentat niciodata sa plecati in tari mai tehnice?
- Mi s-au facut cateva propuneri pe vremea lui Ceausescu. Un neamt mi-a oferit salariu, casa "tot ce aveti nevoie" sa lucrez la el. I-am multumit pentru idee, dar nu am onorat aceasta invitatie. De curand un italian m-a rugat sa lucrez in fabrica lui din Torino. Am acceptat sa merg pentru o luna, cat isi introduce o noua linie tehnologica. Am o repulsie fata de Occident; nu imi plac infatuarile.
Nu-i inteleg pe cei care pleaca "dincolo", spunand ca n-au avut conditii aici. Intr-un regim totalitar, de exemplu, mai al dracului se poate, pentru ca e atata prostime la conducere, incat poti face orice (rade). Pai, ce, eram nebun sa plec, cand cu un kil de coniac puteam sa scot un tramvai, sa-l fac piese? Asa ceva nu puteai sa faci in Germania. Dupa Revolutie am avut si mai multe motive. In primul rand, mi se pare mult mai interesant sa faci ceva undeva unde nu se poate.
- Cel care a brevetat "galma" de pe portbagajul de Dacie a cerut uzinei milioane de dolari. Cum de nu v-am vazut in Top 100?
- Am avut norocul sa fiu sarac si marele avantaj de a fi intotdeauna la marginea societatii. Dupa parerea mea, factorii de progres sunt angoasa, lehamitea de cotidian si lipsurile. Taranul spune ca nevoia te invata.
Eu m-am ferit sa brevetez. Brevetul e o tampenie pentru ca te obliga sa pierzi vremea. In primul rand ca eu nu am simtul proprietatii. Si sotiei ii spuneam: daca te prind cu unu' in pat, ma duc sa va fac o cafea. De aceea, la un moment dat am incetat sa mai brevetez; si asa am vreo 27-30, cu cele de inovatii, cam 50 cu totul.
O firma din tara a vrut sa-mi cumpere o licenta. Am zis ca le-o dau gratis, dar cica nu le permite legea. Pana la urma a trebuit sa le cer 1 la suta.
- Puteti face o declaratie de avere?
- Copil fiind, familia mea a avut o mosie de 50 de hectare la Filipestii de Padure. Am avut o casa in Bucuresti, langa Gradina Icoanei, dar am vrut sa scap de Bucuresti, am vandut-o si am cumparat o casa taraneasca, de trei camere, la Balotesti, langa un lac. I-am facut incalzirea in casa, dar acum imi cer 80 de milioane pentru bransament la gaze, bani pe care nu am de unde sa ii dau. Ma gandesc sa introduc un sistem cu calorifere electrice, dar care nu vor fi folosite electric... In fine. Cand traia, se ruga saraca nevasta-mea de mine cu saptamanile sa repar o priza in casa. Nu sunt foarte gospodar. Deci practic nu prea locuiesc la Balotesti. Iarna, stau mai mult aici (in camaruta din fabrica), unde am caldura, grup sanitar, cantina. Lucrez aici cam de trei ani, chemat de directorul firmei, care m-a invitat sa fac prototipuri. Sunt platit pe patru ore, pentru colaborare, si e bine, pentru ca daca ma platea mai mult ma injura lumea. Mai am o pensie de 3 milioane 200, de la Cooperatie, si cu 3 milioane 500 de la firma e foarte bine. Am masa, imi mai deconteaza cate un drum.
- Ce masini conduceti?
- Eu merg numai cu masinile mele. Sa ne intelegem: automobilul nu mai este un mijloc de transport; este mijloc de blocare a circulatiei, o catastrofa ecologica. O masina de 5 locuri este folosita in medie de o persoana. Daca punem cap la cap conversiile, ajungem la 3 la suta randament si 97 la suta distrugerea atmosferei. Automobilul este o rusine, este depasit ca statut. Acum, de exemplu, nu mai vreau sa circul cu benzina.
- Folositi computerul?
- Foarte putin si nici nu proiectez pe el. Fac o schita, ma duc la strugar si-i spun "fa-mi piesa asta". Pe urma arunc schita. Cand eram mai tanar, faceam niste calcule pe caiete, dar experienta m-a ajutat sa trec peste aceasta pierdere de vreme si sa trec direct la fapte. Am toate proiectele in cap. Eu nu sunt bun de sef si nici nu pot lucra intr-un colectiv. In inventie niciodata nu stii ce ai de facut. Uneori stau cate doua zile fara sa-mi vina nici o idee. De ce sa tin oamenii degeaba, in timpul asta?
- Cum va vin ideile?
- Draga, ideile vin atat de rar... In general, seara imi pun o idee in minte si dimineata ma scol cu solutia. Totdeauna la rugaciune ii multumesc lui Dumnezeu pentru ce mi-a dat si il rog sa ma ajute sa merg pe calea care trebuie, nu pe cea buna sau rea, pentru ca noi oamenii nu stim ce e bine si ce e rau; doar avem impresia.
- E adevarat ca nu va plac week-end-urile?
- Pe mine, daca vrei sa ma pedepsesti, ma trimiti la odihna. M-ai nenorocit.
P.S. Un politist l-a oprit de curand pe Justin Capra. Inventatorul conducea o masina cu trei roti si toate comenzile pe o manse de elicopter. A vrut sa-l sanctioneze, dar cand a descoperit ca "obiectul" n-are nici pedale, nici capacitate cilindrica, s-a dat batut.