Struţii lui Voicu, cei şapte magnifici din Berca

În comuna buzoiană, creşterea struţilor şi cârnaţii de Pleşcoi sunt businessuri de succes Atunci când te duci la ţară, te aştepţi să "dai mâna" cu o vacă, să ţesăli un cal,

În comuna buzoiană, creşterea struţilor şi cârnaţii de Pleşcoi sunt businessuri de succes

Atunci când te duci la ţară, te aştepţi să "dai mâna" cu o vacă, să ţesăli un cal, să scuipi un porc să nu fie de deochi, chestii din astea. Însă atunci când vezi în spatele unei case româneşti "o turmă" de struţi care au boală pe ziarişti şi mai ales pe aparatul de fotografiat, te cruceşti şi îţi scuipi în sân. Sătui de comerţul cu cereale, creşterea porcilor, a oilor şi a caprelor, românii cu iniţiativă şi-au construit ferme de struţi, mult mai profitabile şi mai uşor de întreţinut, care le pot aduce un profit de câteva zeci de mii de euro pe an.

Mai ţineţi minte manualele de zoologie în care găina, vaca, porcul sau câinele erau prezentate ca fiind animale domestice, care trăiesc pe lângă casa omului? Ei bine, la această listă ar trebui adăugat şi struţul - o pasăre de peste doi metri, cu gâtul lung şi subţire, cu ochii mari şi privirea tâmpită, dar care dacă e crescută în spatele casei, îţi poate aduce un profit de vreo sută de ori mai mare decât găina, un neam mai îndepărtat de-al ei. De curând, struţul a fost descoperit şi de românii din mediul rural, care au domesticit "păsăroiul" făcând din creşterea lui o adevărată afacere. Comuna Berca, din judeţul Buzău, este cunoscută mai ales pentru cârnaţii de Pleşcoi. Acum 10-15 ani, în satul Pleşcoi din comuna Berca, una din două familii făcea cârnaţi. Tradiţionali, uscaţi câte o săptămână, umpluţi manual şi bătuţi cu sticla, pleşcoii erau la mare căutare printre amatorii de cârnaţi picanţi.

Astăzi, în toată comuna mai sunt vreo cinci cârnăţari şi un abator. Reţeta adevărată, chiar dacă o mai deţine cineva, nu o mai respectă. Însă minunea minunilor am aflat-o de la o familie de întreprinzători din Berca: cârnaţi de Pleşcoi cu carne de struţ.

Ideea unei ferme de struţi a venit de la un articol de ziar

Familia Voicu, din comuna Berca, se ocupă de creşterea a şapte struţi. Nu e un business foarte mare, pentru că dacă vrei să profiţi la maximum de pe urma struţilor, trebuie să comercializezi tot, adică ouăle, puii, carnea, pielea şi penele. Ion şi Cecilia Voicu fac bani numai din vânzarea puilor şi a ouălor. Ideea de a-şi face o crescătorie de struţi le-a venit în urma unui articol din presă în care o gălăţeancă de la ţară, şomeră, a început afacerea de la un mascul şi o femelă, pentru ca mai apoi
să-şi dezvolte o adevărată fermă şi să se îmbogăţească.

"Eu sunt de meserie inginer şi lucrez în domeniul petrolier", spune Ion Voicu. "După ce m-am documentat bine din toate sursele posibile, despre ce presupune o crescătorie de struţi, m-am hotărât. Aveam 2.000 de metri pătraţi disponibili, i-am îngrădit şi am cumpărat puii de struţ şi o tonă de porumb, ca să am ce să le dau să mănânce pe un an", povesteşte Voicu. Acum, bărbatul are în ţarc patru femele şi trei masculi, care convieţuiesc foarte aproape de o iepuroaică. Un papagal şi câţiva păuni îi mai lipsesc ca să îşi facă un parc zoo. De fapt, Ion chiar a recunoscut că intenţionează să îşi cumpere păuni. În sfârşit, businessul cu struţi nu necesită o investiţie foarte mare. Cele şapte exemplare nu mănâncă de mai mult de 1.500 de lei pe an, în schimb, femelele fac împreună 200 de ouă anual. Nu le vinde pe toate. Aproximativ 50 de ouă sunt puse la incubat pentru a scoate pui, iar restul sunt comercializate sau consumate în familie.

Dintr-un ou de struţ mănâncă o familie de patru persoane

Preţul unui ou este de 100 de lei, iar dacă este incubat, poate aduce un profit de 150 de euro, pentru că acesta este preţul unui pui. "Dacă spargem un ou să-l mâncăm, facem omletă pentru toată familia de cel puţin două ori", spune Voicu. Din nefericire, nu toate ouăle fac pui. Unele sunt limpezi, altele nu scot puiul viu, iar unii dintre pui pot pleca pe lumea cealaltă înainte de a putea fi comercializaţi. Astfel, din 50 de ouă, câte incubează Ion, rămâne cu maximum 10 pui sănătoşi. Intrigat de decesul prematur al puilor de struţ, inginerul Ion Voicu s-a transformat în medic legist. A făcut o autospie pentru a depista cauza morţii puiului, însă tot fără niciun rezultat. Cât e ziua de lungă, "cei şapte magnifici" se plimbă prin ţarc şi, din când în când, îşi desfac aripile pentru un dans. Deşi au nişte cuşti într-o margine a ţarcului, pentru a se adăposti, struţii s-au obişnuit să stea afară, indiferent dacă plouă sau ninge.

Carnea de struţ este una foarte gustoasă şi, potrivit lui Ion Voicu, există destule restaurante care comandă aşa ceva. "E drept, cea mai mare cerere de carne de struţ vine din străinătate, însă există destule restaurante şi în ţară care vor aşa ceva", spune Voicu.

Nea' Jean de la Pleşcoi este printre ultimii cârnăţari veritabili

Dacă tot ne aflam în patria cârnaţilor de Pleşcoi, Ion ne-a mărturisit că a făcut cârnaţi cu carne de struţ sau salată de beuf şi a fost foarte încântat. Totuşi, am ales să mergem doi kilometri mai încolo, în localitatea Pleşcoi, să căutăm un cârnăţar adevărat.

Un bărbat la peste 100 de kilograme, tuns periuţă şi cu o mustaţă impresionantă ne-a întâmpinat în poartă. Localnicii din Pleşcoi ne-au îndrumat către casa lui, atunci când i-am întrebat unde găsim cel mai bun cârnăţar. Viceprimarul comunei Berca a încercat să ne trimită la mai multe gospodării, însă majoritatea localnicilor se feresc de presă. Motivul? Nu toţi au autorizaţie, nu toţi fac cârnaţii în cele mai igienice condiţii şi mai ales aproape nimeni nu mai respectă tradiţia preparării cârnaţilor de Pleşcoi. "Adică, la carnea de oaie sau capră din care se fac pleşcoii se mai adaugă şi porc sau vită pentru a ieşi mai ieftin", ne explică nea Jean.

Reţeta pare a fi extrem de simplă: carne tocată de oaie sau capră, usturoi, ardei iute şi cimbru. Cantităţile ingredientelor folosite fac diferenţa. Nea Jan ne arată masa pe care face cârnaţii şi pastrama, scoate din frigider cârnaţii pe care i-a preparat de dimineaţă şi îi agaţă sub streaşina casei, spre bucuria unei gâze de fetiţă, nepoata cârnăţarului. "Trebuie să ştii anatomie, domnule, pentru a tranşa animalul", ne explică bărbatul. Într-adevăr, pastrama de oaie era tranşată perfect, afumată şi agăţată în cui. Comuna Berca trebuia să fie oraş. Aşa era programat înainte de '89, însă, potrivit viceprimarului, interesele politice au făcut ca Berca să rămână comună. Crescătoriile de struţi se înmulţesc de la an la an. Aproape că nu există judeţ în România în care să nu apară câte o astfel de fermă. Melcii, struţii, viermii de mătase sau chiar viperele îi tentează din ce în ce mai mult pe locuitorii de la sate care au căpătat curaj şi se avântă în businessuri inedite.

Avantajele creşterii struţilor

- Pentru creşterea lor se pot utiliza zone abandonate sau care nu sunt folosite în agricultură

- Nu trebuie hrăniţi abundent, hrana principală fiind constituită din produse naturale (ex: lucernă verde şi grăunţe)

- Producţie nelimitată - Un trio format din un mascul şi două femele poate fi productiv timp de peste 30 de ani

- Nu poluează atmosfera sau zona în care trăiesc

- Investiţii limitate în echipamente, construcţii, timp şi personal

- O piaţă a cărnii foarte receptivă şi în continuă creştere şi o valoare foarte ridicată a pielii

- Producţia anuală (număr ouă, pui) mult mai profitabilă decât la oricare alt animal

Care animal este mai profitabil: struţul sau vaca?