Sărbătoare mare pentru creștinii ortodocși. Câți români își serbează astăzi onomastica

În fiecare an, pe 27 decembrie, creștinii îl sărbătoresc pe Sfântul Ștefan, unul dintre ucenicii lui Iisus și primul martir al creștinismului.

Sfântul Apostol și Arhidiacon Ștefan, de origine iudeu, a fost ales de Apostolii din Ierusalim ca unul dintre cei șapte diaconi responsabili de împărțirea bunurilor și a hranei comunității. Cu un rol important printre diaconi, el a fost numit arhidiacon, iar numele său, de origine greacă, înseamnă „coroană”.

Fiind bine pregătit în Vechiul Testament și în învățăturile lui Iisus Hristos, Sfântul Ștefan a fost acuzat de blasfemie împotriva lui Moise și a lui Dumnezeu. Judecat de Sinedriu, a fost condamnat, scos din cetate și omorât cu pietre, devenind primul martir creștin. În timpul morții, s-a rugat pentru iertarea celor care îl ucideau. Potrivit tradiției, trupul său a fost așezat într-o peșteră de către Gamaliel.

Ce trebuie să faci de sfântul Ștefan

Potrivit tradiţiei, persoanele cu probleme de sănătate trebuie să aducă în casă, în ziua Sfântului Ştefan, o icoană a acestuia. De altfel, se consideră că icoana Sfântului Ştefan este bine să fie dăruită pentru sporul casei şi pentru sănătate, iar persoanele care sunt certate să se împace.

Nu există obiceiuri speciale pentru ziua Sfântului Ştefan, dar ţăranii - ca şi orăşenii - o ţin. Sunt mulţi cei care poartă numele Sfântului şi de aceea îl respectă ca pe un sfânt patron.

"Mai de preţ este un nume bun decât untdelemnul cel binemirositor“, spune Ecclesiastul. Pe vremuri numele era ales cu mare grijă. Nou-născutul primea un nume de sfânt (care îi devenea sfânt patron) sau unul cu rolul de a speria duhurile necurate, precum Urs, Lup, Grozavu, Stoian. Onomasticile în sat se topeau întru câtva în sărbătoarea Sfântului. De pildă, în ziua de Sângiorz, între multe altele, erau sărbătoriţi şi oamenii care purtau numele de Gheorghe. Oraşul, sărac în sărbători, dar atent cu individul, dă mare importanţă onomasticilor, deşi în viaţa de zi cu zi numele de sfinţi sunt abandonate în favoarea unor diminutive. 

Pâinicile lui Ştefan

În România, în unele locuri din Muntenia gospodinele pregătesc aşa-numitele Pâinici ale lui Ştefan, făcute în forme rotunde, dintr-un aluat foarte asemănător cu cel de cozonac. Se obişnuieşte că aceste pâinici să se ungă cu miere. De asemenea, pâinicile amintesc creştinilor de pietrele cu care a fost ucis Sfântul Ştefan. Odată ce sunt sfinţite de preot la biserică, painicile se împart persoanelor tinere, care poartă numele primului mucenic Ştefan, pentru pomenirea sufletelor celor care au murit în împrejurări dramatice.

Originea numelui „Ştefan”

Numele Ştefan vine de la grecescul Stephanos care înseamnă „coroana”, „ghirlanda” sau „cununa” cu care erau încununaţi învingătorii. Numele Sfântului Arhidiacon Ştefan este purtat de peste 400.000 de români, dintre care aproximativ 300.000 sunt bărbaţi şi peste 100.000 sunt femei, potrivit statisticilor Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date din Ministerul Afacerilor Interne.