Restructurarea aviară
0Dan Andronic
fost construit pe astfel de exemple.
De obicei, acest lucru este asumat tacit şi gândit strategic de putere la un moment dat pentru a acoperi un subiect mediatic, care îi afectează semnificativ imaginea şi care prezintă riscuri majore în cazul dezvoltării sale incontrolabile. Din nou, în prezent, avem de a face cu o acţiune pur politică, care nu iese din modelul deja consacrat. Asta pentru că gripa aviară, indiferent de scenarii şi speculaţii, a dat măsura incompetenţei autorităţilor în a gestiona o situaţie de criză de o asemenea amploare. Pentru că nu s-au putut găsi soluţii concrete s-a creat tema artificială a remanierii care să ţină ocupată atenţia presei. Teza restructurării a fost lansată înaintea prezentării Raportului de ţară de la jumătatea lunii mai, ca o sperietoare pentru premierul Tăriceanu, al cărui scaun părea din nou ameninţat de fostul prezidenţiabil Theodor Stolojan. Salvarea lui Călin Popescu Tăriceanu a venit însă de la concluziile Raportului de ţară, care, paradoxal, a prelungit de facto mandatul actualului premier până în octombrie. Pentru că, nu-i aşa, cine putea susţine schimbarea premierului câtă vreme mai era o şansă şi mai rămaneau doar patru luni pentru obţinerea datei certe de integrare la 1 ianuarie 2007. Nu a surprins deci că tema remanierii a fost abandonată imediat după prezentarea raportului. Ea a fost readusă în discuţie odată cu evoluţia îngrijorătoare a gripei aviare. PD încerca astfel să pună presiune asupra miniştrilor liberali, nimic neobişnuit. Surprinzătoare a fost însă trecerea premierului de la replica "nu se schimbă caii când treci râul" la o aplecare, cel puţin aparentă, către masa negocierilor. Prin răspunsul favorabil al lui Călin Popescu Tăriceanu, teza restructurării a ieşit din faza de simplă speculaţie şi a devenit brusc un subiect serios, exact când gripa aviară se răspândea prin ţară. O decizie politică a premierului, dar una greşită. Miniştrii liberali sunt cei mai contestaţi, dar sacrificarea oricăruia dintre ei ar afecta imaginea competenţei guvernamentale a partidului în ansamblu şi ar întări tabăra contestatarilor interni ai lui Călin Popescu Tăriceanu. Pe de altă parte, nesacrificarea niciunuia dintre principalii miniştri contestaţi va duce şi mai jos încrederea din sondaje a populaţiei în şeful PNL şi în partidul pe care îl conduce. Subiectul aviarei a fost trecut într-adevăr în subsidiar. Dar aducerea în faţă a temei restructurării a creat deja un orizont de aşteptare. La care cu greu se poate crede că partidele de guvernământ vor reuşi să răspundă pe măsură. Pentru că dacă la anumite nume partenerii PNL pot renunţa (şi PC a dat deja primul exemplu), la numărătoarea funcţiilor nimeni nu vrea să iasă în minus. De aici va rezulta un mare nimic. Un nimic din care vor rămâne costurile de imagine în principal ale premierului, dar şi afectarea autorităţii actualului cabinet pus din nou într-o situaţie în care s-a aflat încă din primele luni de mandat - cea de provizorat.