Ranile invizibile ale razboaielor

Sute de mii de soldati americani s-au intors din Vietnam si Irak atinsi de sindromul de stres posttraumatic. Raniti, cei mai multi ireversibil, psihic, acesti veterani care au "binemeritat" de la

Sute de mii de soldati americani s-au intors din Vietnam si Irak atinsi de sindromul de stres posttraumatic. Raniti, cei mai multi ireversibil, psihic, acesti veterani care au "binemeritat" de la patrie ingroasa azi randurile somerilor, alcoolicilor sau dependentilor de droguri. Daca nu se sinucid...
A fost intai Vietnamul
Cand s-au agajat in Vietnam, in 1961, americanii, in marea lor majoritate, au facut-o increzatori in sine si in victorie. Aveau in memorie, inca vie, marea victorie din cel de-al doilea razboi mondial, iar episodul Coreea, prima infruntare din razboiul rece al anilor '50, nu lasase urme prea adanci in memoria colectiva. Azi, nici dupa 30 de ani de la incheierea razboiului din Vietnam, traumele nu s-au sters. Razboiul pierdut din Indochina a marcat profund o generatie intreaga de tineri si a influentat decisiv societatea americana. Deveniti subiect de filme si literatura romantata, supravietuitorii, chiar daca au scapat intregi, au mai avut de luptat, ani de zile, in viata reala pe frontul din Vietnam. Din cele 2,8 milioane de americani care au luat parte la razboi, cei mai multi foarte tineri, 58.000 au murit, iar peste un sfert din supravietuitori au suferit traume care le-au compromis definitiv reinsertia sociala. Atunci s-a vorbit pentru prima data de sindromul de stres posttraumatic.
Destin tragic: boli de nervi, alcoolism, droguri
Scapati cu viata, fara rani vizibile, veteranii Vietnamului s-au dovedit, in timp, atinsi de aceasta maladie psihica periculoasa, care s-a manifestat diferit la fiecare. Potrivit statisticilor, unii au avut nevoie de tratamente indelungate pentru boli de nervi si depresii. Altii au devenit alcoolici sau dependenti de droguri. Cei mai multi s-au ales cu un comportament violent, antisocial, care a dus la destramari de familii, i-a trimis in somaj sau direct pe banca acuzatilor, in delicte de drept comun. Prin anii '80, nu rareori fotoreporterii surprindeau, pe strazile metropolelor americane, scene cu cersetori, care purtau pe zdrentele militare cate o inalta decoratie de razboi. Societatea americana, ea insasi traumatizata de infrangere, dupa consemnarea primelor momente ale reintoarcerii acasa a soldatilor, s-a distantat de drama acestora, ingropandu-i in uitare.
Istoria se repeta in Irak
Dupa primul episod din 1991, americanii au tinut sa aminteasca doar faptul ca razboiul s-a incheiat cu 148 de morti, fata de cei 100.000 de irakieni ucisi in lupte. Razboiul a fost considerat un succes, insistandu-se doar pe eliberarea Kuweitului si pe limitarea pierderilor. S-a vorbit mai putin despre cei 206.000 de veterani care au ingrosat randurile celor care au nevoie de ajutor de boala si asistenta psihiatrica. Dezastrul insa a iesit la lumina zilei dupa declansarea celui de-al doilea razboi in Irak. Din cauza specificului luptelor din teren, cu ambuscade, lunetisti si atentate zilnice, militarii americani sunt supusi unor tensiuni infernale care ii destabilizeaza psihic. Practic, sunt deja cateva zeci de mii de proaspeti veterani din Irak atinsi de sindromul de stres posttraumatic, care au nevoie de supraveghere medicala si consiliere. La fel ca dupa Vietnam, Pentagonul nu doreste sa vorbeasca deschis despre aceasta maladie, pe care militarii de cariera, si mai ales cei care fac razboiul din birou, n-o admit si refuza s-o inteleaga. Asociatiile veteranilor din Statele Unite sunt cele care au atras atentia asupra pericolului. Multi militari reintorsi din Irak cred ca e vorba de-acum de o adevarata epidemie, nu de o maladie oarecare. Presa internationala a publicat multiple marturii ale supravietuitorilor Irakului, in care acestia vorbesc fara ocolisuri despre simptome, despre impulsurile sinucigase pe care le resimt, despre depresii etc. Mai rau e ca, pornind de la nefericita experienta a Vietnamului, multi specialisti cred ca veteranii atinsi de sindrom sunt irecuperabili pentru societate si pentru o viata normala.