Psihiatru, despre atacul criminal de la Săpoca: E un semnal de alarmă. Nu e mare diferenţă între Săpoca şi alte centre de psihiatrie din România

Medicul psihiatru Gabrial Diaconu susţine că pacientul de la Săpoca, ce a omorât patru persoane şi a rănit altele, cu un stativ de perfuzie, a avut o formă rară, extremă şi periculoasă de tulburare a comportamentului. Specialistul consideră că acest incident este un semnal de alarmă pentru autorităţi, deoarece „nu e mare diferenţă între Săpoca şi multe alte centre de psihiatrie din România”.

Gabriel Diaconu a expus câteva considerente preliminare, după ce azi noapte un bărbat internat la Spitalul Săpoca a atacat mai multe persoane, dintre care, până la această oră, patru au decedat şi alte nouă sunt rănite. Din informaţiile făcute publice, bărbatul de 38 de ani se internase voluntar pentru tratament al dependenţei lui cronice de alcool/ asistarea sevrajului. Directoarea spitalului a precizat că bărbatul se afla într-un episod psihotic acut. 

„Trebuie să insist, înainte de orice, că majoritatea persoanelor cu psihoză acută/ cronică NU sunt violente, sau dacă se angajează în comportament agresiv e pe fondul agitaţiei şi/sau anxietăţii, nicidecum escaladării homicidare. Ce este cel mai probabil că s-a întâmplat la Săpoca este un furor, o formă rară, extremă şi periculoasă de tulburare a comportamentului, nu nepărat asociată psihozei, cât mai degrabă unei patologii organice de tip epileptic. Ce se ştie mai puţin despre alcool este că, fiind o neuro-toxină, atât în faza de intoxicaţie cât şi în faza de sevraj este capabil să scadă pragul convulsivant. Drept urmare, dacă o persoană are factori de vulnerabilitate, e posibil că va face crize convulsive, sau - mai rar - episoade de agitaţie, confuzie, cu agresivitate. 
Pe de altă parte furorul este indiscriminat. Prieteni de-ai mei care lucrează în Poliţie mi-au povestit de experienţe avute, de-a lungul timpului, cu unii consumatori de substanţe care, sub influenţă, mai ales dacă aveau istoric de violenţă, erau foarte greu de contenţionat, chiar de persoane cu pregătire specială în domeniu. Caracterul dezorganizat al furor-ului este contrazis, cel puţin la nivelul declaraţiilor din această dimineaţă, de directoarea spitalului, care spune că bărbatul a atacat doar pacienţi, nu şi personal medical. Asta sugerează că, şi de sub umbrela unei descărcări paroxistice de violenţă, persoana era capabilă să deosebească între cei pe care i-a lovit, şi cei pe care nu i-a lovit”, a explicat medicul. 

Adiacent, el a precizat că, şi acolo unde motivaţia unui act violent este psihotică, asta nu degrevează individul de responsabilitate în faţa legii câtă vreme expertiza va fi dovedit că înţelege ce se întâmplă, devreme ce loveşte, anume că pune viaţa altei persoane în pericol (independent de motiv). 

„Chestiunea de clarificat, finalmente, este dacă persoana în cauză avea antecedente penale sau istoric de violenţă. Şansele sunt că da, ba mai mult, şansele sunt că era cunoscut clinicii (sau altui centru de psihiatrie), respectiv că era cunoscut inclusiv poliţiei pentru fapte similare, sau încadrabile în acelaşi spectru”, susţine Diaconu. 

Medicul subliniază că, după cazul de la Caracal, a văzut mai multe comentarii defensive ale unor colegi de breaslă privind eventuale colaborări cu forţele de ordine şi susţine că este nevoie de o platformă mai bună de cooperare.

„Evident, rolul psihiatrului NU este să furnizeze informaţii despre sănătatea pacienţilor lor. Pe de altă parte legea este restrictivă prin aceea că o eventuală conversaţie nu poate avea decât în preajma riscului «iminent» de escaladare a comportamentului, termen care este nu doar inexact, dar şi subiectiv. Cine evaluează iminenţa, cum este ea operaţionalizată, nimeni nu ştie. La fel de bine cum, până la săvârşirea unei fapte ori infracţiuni, nimănui n-ar trebui să-i fie îngrădite drepturi şi libertăţi. Acestea fiind spuse, medicii, procurorii, poliţiştii ar trebui să aibă module comune de pregătire periodice. Pentru că experienţa poliţiei privind escaladarea comportamentului este extrem de relevantă, comparativ - să zicem - cu cea a unui psihiatru care poate a citit despre astfel de cazuri doar în cărţi (despre personalul mediu nu mai vorbesc)”, explică Diaconu. 

Medicul psihiatru este de părere că „ce s-a întâmplat azi noapte la spitalul Săpoca este îngrozitor, şi va reverbera în întreaga comunitate psihiatrică”.

„Presiunea la care sunt supuşi medicii, vulnerabilitatea lor dar şi a pacienţilor lor în anumite situaţii, toate fac parte dintr-o conversaţie care mult prea mulţi ani a fost amendată de autorităţi ca fiind neinteresantă, sau neimportantă. Nu poţi să nu-ţi pui întrebarea, privind la corespondenţele în psihiatrie ale celor două cazuri recente/ Caracal respectiv Săpoca/ privind complicitatea morală a Statului în ce priveşte înzestrarea serviciilor de asistenţă în Sănătate Mintală (sau, mai exact, lipsa de înzestrare). 

O dată în plus am să o spun: faptele sunt despre victime şi agresori, despre consecinţă dar şi despre mintea făptaşului la momentul acţiunii. În schimb mediul în care se întâmplă, ecologia violenţei, constituie o placă Petri pe care cresc patogenii favorizanţi crimei. 

Am văzut mulţi pacienţi, în cariera mea, cu internări anterioare la Săpoca. Şi sunt câţiva pe care i-am încurajat să se interneze acolo. Sunt medici al căror nume a ajuns până la mine, de-a lungul timpului, medici buni, care au făcut cinste meseriei lor. E absolut groaznic ce s-a întâmplat acolo, şi un semnal de alarmă pentru autorităţi. Cred că nu e mare diferenţă între Săpoca, şi multe alte centre de psihiatrie din România. Ori asta ar trebui să dea de gândit, când ne gândim la ecologia violenţei”, conchide Gabriel Diaconu.