Profesor si profesorat

"Un profesor adevarat nu are nici o clipa a se rusina de viata lui in raport cu scopurile si orarul scolii daca are certitudinea efortului de participare la edificarea unei constructii. Desi au

"Un profesor adevarat nu are nici o clipa a se rusina de viata lui in raport cu scopurile si orarul scolii daca are certitudinea efortului de participare la edificarea unei constructii. Desi au existat, dintotdeauna, si insi care au distrus infinit mai mult decat au inaltat, in chiar interiorul grupului lor, acestia se plaseaza, totusi, in zona abnormitatilor, devenind ineficienti si inutili. Crud este, mai obisnuit, ca nasc prozeliti. Depinde doar de cel adevarat ca sa-si urmeze cursul, sa-si implineasca menirea, sa-si potenteze vocatia. Vremea reintrarii in normal (inca) o mai asteptam. Cand dascalul de la catedra isi reorienteaza dupa legislaturi discursul si schimba atitudinea dupa (trecatoare) valuri politice si de lipsuri materiale, "productivitatea" muncii lui tinde a cobori spre vernacularele zone ale lamentarii, superficialitatii si lucrului facut constient de mantuiala. Revigorarea nu vine niciodata din spatiul exogen. Stimulii din aceasta zona pot doar, vremelnic, sa amelioreze, dar sa rezolve - nicicand. Ne plangem de starea ignomica a invatamantului. Daca ea n-ar depinde de oamenii scolii, as accepta atrocea critica vanturata prin valturile mass-media. Dar, pentru Dumnezeu, cine face acest invatamant? Cladirile, instrumentele, eprubetele, tablele, bancile, cine? Iar cand ne dumirim putin si descoperim ca printre acestea toate se mai misca si niste oameni (Oameni care, in majoritate, au acceptat de bunavoie sa intre in sistemul pentru care si-au lustruit mintile!), constatam uimiti ca sunt luati in deradere cu niste salarii nevolnice. De acord, asta-i situatia. E insa si problema cardinala?! Retorismul meu - stiu - va destepta idiosincrasii. Totusi, entuziasmul, nutrit din vocatia si optiunea pentru catedra, unde-i? E adevarat, el nu rezolva problemele grave cu care se lupta, azi, scoala romaneasca, subscriu; dar de ameliorat e in stare? Neputinta guvernantilor nu e o scuza pentru neputinta noastra. Nu pe ei trebuie sa-i intelegem, ci sa gandim la situatia viitoare a tarii, care tot prin scoala isi va recapata echilibrul. Jertfa? Nu de asta-i vorba. Nu asta ni s-ar cere. Dar fiind exemple pentru elevi, hai sa fim si pentru poporul roman, in cazul in care-l mai vrem si stapanul tarii in care traim. Prea usor si prea des ne prindem in hora intereselor altora, uitand nepermis ca regulile jocului nostru sunt altele... Dascalul adevarat e Apostol. Inteleaga fiecare ce vrea sau ce poate din formularea mea, dar numai dupa ce-si va fi privit in suflet. Martiriul (sic!) poate fi si tinuta morala exemplara. Iar cand va deveni si cotidian, atunci abia vom putea zice cu adevarat ca suntem salvati. Altfel, vom fi preocupati doar de scrierea placadardelor protestatare, uitand pentru ce ne-am nascut profesori, invatatori, educatoare. ...Inca n-am auzit ca vreun director de scoala din Romania sa-si fi dat demisia, fiindca o parte (macar) dintre colegi a declarat (scuzati!) greva!...
Prof. Gruia NOVAC
Grupul Scolar Agricol "M. Guguianu", Zorleni, jud. Vaslui
P.S. Pe adresa postala a redactiei sau pe Internet la edu@adevarul.kappa.ro puteti sa ne trimiteti opiniile dumneavoastra legate de invatamantul romanesc.