Portretul unui ratat politic
0Sebastian Lăzăroiu sociolog
şi şapte la sută dintre români, deşi s-a cocoţat de câteva luni bune pe a treia creangă în stat, cu ajutorul lui Vadim şi consimţământul lui Năstase. Mulţi îl confundă cu Sebastian Bodu (probabil de aici cei treizeci şi trei la sută care au o părere bună despre el).
În evaluările interne şi externe trece drept un tânăr politician de viitor, uşor infantil pentru vârsta lui. Ani de zile a cărat cafelele în sediul din Aviatorilor, pe la seniori şi juniori, cu gândul ascuns să-i elimine într-o zi şi pe unii, şi pe alţii. Copil de suflet al catastrofei ministeriale care dă târcoale zilele acestea pe la poarta Ministerului Apărării, pentru a-şi recupera scaunul, finul lui Naşul de la Victoria, căruia visează în fiecare noapte să-i ia gâtul, pentru a-şi pune în piept insigna Brătienilor, numitul Olteanu şi grupul său de amici din guvern speră să confişte speranţele pe care românii şi le-au pus în noua generaţie de politicieni.
Prin vara lui 2005, când scaunul Naşului începu din senin a se zgâlţâi, ministrul pentru relaţia cu parlamentul de atunci, îmi transmitea ameninţări prin jurnalişti, ceea ce nu mi se întâmplase nici în vremea mentorului său spiritual, Adrian Năstase, care într-o zi de august se hotărâse să trimită garda la CURS, îndată ce Geoană devenise mai popular în sondajele noastre. Responsabil cu afacerile şi privatizările aproape curate în guvern, Olteanu şi-o fi închipuit atunci că banii şi ameninţările, cu care îşi plăteşte liniştea la furat şi posturile călduţe, mă vor transforma în lăudătorul său. De curând, acest copil bătrân al politicii s-a iţit pe sticlă să spună publicului că mă aflu într-un profund conflict de interese, prin contractele comerciale pe care le-aş avea cu Valeriu Stoica şi Mona Muscă (în pauza emisiunii se pare că a mai scăpat pe gură şi alte gogomănii). Ar fi trebuit să-l dau în judecată pe acest caraghios cu vise de mărire, dar cei care îl cunosc mi-au spus că nu merită osteneala, pentru că nu are proprietatea vorbelor şi că, în general, atunci când face o prostie, se scuză că s-a jucat.
Bogdan Olteanu este cel mai bun exemplu de vlăstar mutant al vechii generaţii de politicieni. Zeci de ONG-uri au pledat în ultimii 16 ani pentru încurajarea tinerilor în viaţa politică. Am fost sceptic de la început faţă de acest scenariu de circulaţie a elitelor pe criteriul vârstei, căci seniorii şi-au luat pe lângă ei pe cei mai docili şi mai veleitari, pe care să-i şcolească în arta ciordelii cu guler scrobit, în nădejdea că vor avea şi ei ce să mănânce la pensie. Cum vinul mai vechi e mai bun, doar dacă nu se face oţet, aşa şi tânărul politician e mai bun, dacă nu stă la umbra putregaiurilor cu scoarţă groasă.
Cine a pariat pe generaţia tânără, ar trebui să se uite mai atent la politicianul Olteanu sau la băieţii cu profil invizibil, care îi ţin trena de rege închipuit al PNL.
Fundamentalist până în măduva oaselor, înarmat cu tot instrumentarul de tortură, cu care să-şi mutileze inamicii, pregătit în fiecare secundă, precum Iosif Visarionovici, să-i elimine pe cei căruia i se par mai buni decât el, personajul e un pericol pentru viaţa politică şi, de bună seamă, mai repede decât îşi imaginează, va fi aruncat ca o măsea stricată, de către cei care mai au capul pe umeri.
După ce l-a asmuţit pe Naşul împotriva lui Boureanu, liberal din aceeaşi generaţie, doar că are vreo cinci clase deasupra lui, pentru a mai rări din înghesuiala la tronul iluştrilor înaintaşi, Olteanu îşi ascute pumnalul pentru a-l trimite în decor pe Crin Antonescu. Discursul elaborat al acestuia din urmă îl face pe primul să semene cu o nevertebrată. Până şi Orban, pe care s-a străduit să-l marginalizeze şi să-l folosească în bătăliile sale pentru sceptru, emite fraze mai coerente. Cu câteva zile în urmă, aspirantul la pălării care îi cad pe ochi a ieşit pe un post de radio să justifice de ce deputaţii şi-au mărit iar bugetul. Nu a justificat nimic. A zis că o să mai fie un pic de scandal şi într-o săptămână trece. Da, el a zis-o. Băiatul care se mai dă din când în când în leagăn cu ONG-urile în bătălia pentru transparenţă.
P.S. În aceeaşi emisiune televizată, micul lider de la Casa Poporului a vrut să mai crească vreo doi centimetri, adresând invective preşedintelui Bush, în tradiţia lui Castro şi Chavez, pe care probabil îi admiră pentru perioada când aceştia dormeau cu pistolul sub pernă.