Pornografie şi majoritate morală

Cui nu-i place nu se uită. Telecomanda este un bun cu valoare socială. America este o ţară puritană. Principiile morale, valorile creştine, austeritatea protestantă îşi fac simţită

Cui nu-i place nu se uită. Telecomanda este un bun cu valoare socială.

America este o ţară puritană. Principiile morale, valorile creştine, austeritatea protestantă îşi fac simţită prezenţa în societate. Guvernatorul statului New York, Eliot Spitzer, a demisionat după ce a devenit public că a apelat la serviciile unei prostituate. La noi, aventurile galante ale unor demnitari sunt povestite suculent pe prima pagină, dar despre demisii nici nu poate fi vorba. Din contră.

În această ţară puritană care este America, Larry Flint, patronul unui imperiu porno, nu poate fi considerat un om care ar avea ceva de-a face cu principiile morale. Şi-a bătut joc de religie, de predicatorii care luminează masele, de politicienii a căror viaţă s-a bazat pe principii în slujirea binelui public. Un asasin cu standarde morale înalte l-a împuşcat.

Dacă reuşea, tentativa de asasinat ar fi rămas o ştire de fapt divers. Viu, Larry Flint a fost protagonistul mai multor procese, reuşind să câştige la Curtea Supremă într-o celebră cauză în care a invocat dreptul la liberă exprimare. Într-o satiră din revista sa pornografică, Flint a scris că predicatorul protestant fundamentalist, lider al mişcării "Majoritatea Morală", Jerry Falwell, a fost implicat într-un incest cu mama sa.

Curtea Supremă a decis în baza Primului Amendament că libertatea de expresie îi permite lui Flint să publice un astfel de material. Curtea Supremă a luat această decizie printr-un vot cu scorul de 8-0. Imoralul a câştigat în faţa moralistului pentru că libertatea ideilor este mai importantă pentru societate decât protecţia personalităţilor publice, a spus Curtea Supremă a SUA. Slavă Domnului, în societatea românească nu ne-am lovit de asemenea dileme morale. Cu excepţii marginale, presa nu a folosit metode à la Larry Flint pentru a satiriza persoane publice şi demnitari.

Atacurile la adresa preşedintelui sunt considerate de domnia sa şi de susţinătorii acestuia drept acţiuni plătite, imorale, tocmai pentru că nu ar veni din convingerea profundă a ziariştilor, ci ar izvorî din condiţia lor de jurnalişti-tonomat.

Este dreptul taberei pro-Băsescu să aibă opinii şi să desfiinţeze statura morală a "tonomatelor". Dar asta nu înseamnă că "tonomatele" ar avea mai puţin drept la liberă exprimare. Cui nu-i place nu se uită. Telecomanda este un bun cu valoare socială.

Sănătatea întregii societăţi depinde atât de părerile majorităţii morale, dar şi de garantarea dreptului "imoralilor" de a spune ce vor. Nici băsescienii, nici adversarii preşedintelui nu l-au înţeles pe şeful statului. Ieşind la rampă, Băsescu devine de fapt unul dintre predicatorii frenetici ai dreptului la liberă exprimare, fără încorsetările pe care i le-ar impune rangul. El îşi "înjură" inamicii, duşmanii îl "înjură" pe el. E de bine!