Paradox sau ipocrizie? Statisticile INS arată că românii vor să muncească, dar nu caută de lucru

Deşi românii fără un loc de muncă declară că vor să se angajeze, în realitate, o mare parte dintre aceştia preferă să trăiască din ajutoare sociale sau din munca prestată la negru, susţin specialiştii

Cele mai recente statistici publicate de Institutul Naţional de Statistică (INS) arată un paradox cu care se confruntă România pe piaţa muncii. Deşi românii fără un loc de muncă susţin că vor să muncească, ei nu îşi caută, efectiv, de lucru. Mai mult, în cazul în care participă la târgurile de joburi şi primesc vreo ofertă, ei nu doresc să înceapă munca la un angajator, evidenţiază INS. 

Această situaţie are la bază un cumul de factori, explică Dumitru Costin, preşedintele Blocului Naţional Sindical. Inadecvarea posturilor oferite de angajatori, recompensele salariale mici şi ruperea de câmpul muncii sunt câteva dintre motivele pentru care persoanele aflate declarativ în căutarea unui loc de muncă preferă să trăiască din munca la negru, din ajutoare sociale şi indemnizaţii sau din bani primiţi de la rudele din străinătate. 

„Avem de a face, în primul rând, cu o inadecvare a locurilor de muncă. Cu alte cuvinte, ofertele angajatorilor nu sunt în concordanţă cu pregătirea profesională sau educaţională a acestor persoane. Apoi, trebuie să aducem în discuţie şi recompensele salariale, care sunt scăzute, deci nemotivante. Foarte multe dintre aceste persoane aflate declarativ în căutarea unui loc de muncă au atins o perioadă foarte lungă de şedere în şomaj”, a explicat, pentru „Adevărul”, Dumitru Costin. 

Din această ultimă perspectivă, România se confruntă cu cea mai mare durată medie de inactivitate din întreaga Uniune Europeană: 8 ani. „România a ajuns să consolideze un tip de comportament uman. În opt ani de inactivitate, pierzi deprinderile, eşti foarte greu de reintegrat, te autoizolezi de câmpul muncii. Şi atunci, aceste persoane trăiesc din ajutoare sociale, muncă la negru, indemnizaţii”, a completat sindicalistul. 

Regiunile cu cele mai mari dezechilibre

Fenomenul nu este caracteristic întregii ţări, ci el este mai prezent în trei regiuni: Vest, Nord-Vest şi Nord-Est. Dacă în primele două regiuni sunt multe oferte pentru persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă, dar angajatorilor le este dificil să găsească personal interesat, în Nord-Est nu sunt locuri de muncă. „Acestea sunt regiunile cu cele mai mari dezechilibre”, a spus şeful BNS, subliniind că un aspect esenţial pentru ocuparea locurilor de muncă disponibile ar fi pachetele oferite potenţialilor angajaţi prin care aceştia să fie dispuşi să se relocheze. 

Şi sociologii sunt surprinşi de situaţiile în care angajatorii se plâng că nu găsesc forţă de muncă. „Din punctul meu de vedere e vorba de oameni care şi-au pus la punct un sistem de subzistenţă şi atunci, chiar dacă nu au un loc de muncă, nu caută activ. Fie că au un teren pe care-l muncesc, fie că fac agricultură. Mai există şi varianta ca mulţi dintre oamenii care figurează în aceste statistici să lucreze în străinătate”, a declarat sociologul Mircea Kivu. 

De cealaltă parte, cei care beneficiază de ajutoare sociale au obligaţia de a se prezenta la Bursele Locurilor de Muncă pentru a nu pierde banii de la stat. „Obligaţiile acestea expuse de lege sunt destul de formale. Omul se duce, i se semnează hârtia, dar nu putem şti ce se întâmplă ulterior”, a mai spus sociologul.

Câţi şomeri sunt în România

În 2016, în România existau 6,16 milioane de persoane inactive cu vârsta cuprinsă între 15 şi 74 ani,  din care 349.000 erau considerate din categoria forţă de muncă potenţială adiţională, arată INS. Dintre acestea, 345.000 de persoane, adică 3,8% din populaţia activă, erau disponibile să înceapă lucrul, dar nu căutau un loc de muncă, arată datele oficiale. În acelaşi timp, rata şomajului a scăzut sensibil în 2016, la 5,9%.