Pagina cititorului: „Un abonat dilematic“
0Romeo Tout este un tânăr sătmărean de 26 de ani care s-a mutat în urmă cu şase ani la Cluj-Napoca, pentru a urma o facultate de Marketing.
Din primii ani de studenţie a descoperit „Dilema veche" şi, ulterior, revista „Dilemateca". „Ţin minte şi acum primul număr care mi-a căzut în mână. Am citit revista dintr-o răsuflare. Nu-mi venea să cred că în România există şi o astfel de publicaţie", spune Romeo Tout.
Tânărul a ales ca, după finalizarea studiilor, să rămână în oraşul de pe Someş. „Acum mă declar clujean get-beget. M-am angajat aici şi, evident, m-am abonat la «Dilema veche». Citesc şi alte ziare, printre care şi «Adevărul», îmi place să fiu în temă cu tot ce se întâmplă în jurul meu, dar acesta este singurul ziar la care sunt abonat", încheie Romeo Tout. Mai mult, clujeanul se laudă şi cu colecţia „Dilema veche" din ultimii ani.
Nimic nou despre noutate
Inflaţia de nou poate deveni o problemă: noul are efect de excitant asupra oricărui spirit. La început, poate fi neplăcut, dar apoi, odată cu instalarea dependenţei, noutatea devine plăcută. Internetul este mediul care stimulează, în cel mai înalt grad, apetenţa pentru noutate a oamenilor moderni. Sub ofensiva neobosită a noutăţilor însă, mulţi dintre noi îşi pot pierde busola, fiindcă „noutăţile comune" sunt, în general, superficiale şi sunt livrate în număr foarte mare. Or, înţelegerea sau cunoaşterea necesită răgaz: răgazul de a reflecta, de a asimila, lega sau potrivi ceea ce primim cu titlu de noutate - e ca atunci când un organsim care se hrăneste are nevoie de timp pentru digestie şi sinteză. Căci digestia se referă la dizolvarea şi descompunerea hranei în componentele sale elementare, iar sinteza se referă la asamblarea componentelor respective în moleculele proprii organismului.
E bine cunoscut faptul că, pentru a se dezvolta armonios, corpul nu are nevoie de foarte multă hrană într-un interval scurt, ci de puţină hrană primită periodic. La fel e şi cu mintea: sunt nu doar inutile, dar contraindicate cantităţile uriaşe de informaţie primite în perioade scurte de timp dacă vorbim de educaţia unui om - vezi, de pildă, eficienţa învăţării doar înaintea examenelor. Nu-i nevoie de cantităţi mari de informaţie zilnică, nici măcar pentru a rămâne la curent cu ceea ce se întâmplă în lume.
Dependenţa de noutăţile uşurele - dependenţa de ştiri, adică - îl aduce pe om în situaţia de a încerca să substituie calitatea cu cantitatea, favorizând astfel crearea unui cerc vicios. Urmărind cantitatea, el va ajunge incapabil să mai asimileze corect noile informaţii, pe care le va acumula în devălmăşie.
Pentru a ieşi din cerc, trebuie să învăţăm să ne sustragem şuvoiului informaţional atunci când studiem sau lucrăm. S-ar cuveni să fim ceva mai atenţi inclusiv atunci când apăsăm butoanele „Refresh" sau „F5", căci aceste butoane dau dependenţă. R. A. Mureşan