Pagina cititorului: Pasionată de lectură

Ploieşteanca Anca Mihai (29 de ani) are o mare pasiune: „Mi-aduc aminte că în casa bunicii mele a funcţionat, pentru o perioadă, biblioteca de la Colegiul Naţional «I.L.Caragiale». Şi mă duceam de multe ori la ea, luam câte o carte să citesc, în timp ce tata cânta la pian. Sunt nişte amintiri foarte frumoase. Şi de atunci am rămas cu pasiunea pentru lectură“.

Când a auzit de colecţiile de cărţi, tânăra a fost foarte încântată: „Mi s-a părut o idee foarte bună, mai ales că multă lume a uitat să mai citească. Iar în momentul în care a apărut această ofertă de la «Adevărul», s-a creat o adevărată isterie pentru a intra în posesia cărţilor, ceea ce consider că e un lucru bun. Şi preţul destul de mic a fost un punct de referinţă pentru multe persoane care nu-şi permiteau să cumpere o carte dintr-o librărie".

Amor, viol, bani

De la Caterina de Medici, ca să nu mergem prea mult în istorie, şi până la telenovele de astăzi, personajele şi-au manipulat oponenţii sau au pus la cale comploturi diabolice. În acest mecanism al vieţii, gravitatea scandalurilor arată întotdeauna cât de importantă este înlăturarea celor deveniţi indezirabili. Cele mai savuroase strategii de suprimare a adversarului au folosit amorul drept instrument. Slăbiciunile unor mari oameni de stat pentru femei i-a costat scump, chiar dacă patimile nu sunt mai grave sau deosebite de ale bărbaţilor, să le zicem, obişnuiţi.

Americanii l-au iubit pe Bill Clinton şi le-a mers bine pe vremea când el le era preşedinte. Acum chiar îl regretă. Relaţia lui extravagantă, în afara căsniciei, cu Monica Lewinsky a fost aruncată în presă ca momeală, iar electoratul din iaz a înghiţit bomboana de pe colivă. Clinton şi-a cerut iertare în public, a fost iertat, toate bune şi frumoase. În cazul lui, complotul nu a fost atât de diabolic, dovadă că nu s-a dorit decât compromiterea imaginii preşedintelui care ştie să cânte la saxofon.

Dominique Strauss-Kahn, fostul şef al FMI, este acuzat acum de viol, sechestrare de persoane şi de alte infracţiuni de drept comun. El era însă mult prea puternic, poate mai puternic decât preşedintele Statelor Unite. În timp ce acesta din urmă guverna o ţară, Strauss-Kahn era stăpânul banilor mondiali. Era un Moş Crăciun al Finanţelor Publice. Lui îi trimiteau scrisori toate ţările care au cheltuit bugetele naţionale pe acadele şi trotinete şi spuneau cât au fost de cuminţi. Strauss-Kahn mai era cineva: un contracandidat al lui Nicolas Sarkozy la Preşedinţia Franţei, dacă nu chiar învingătorul de pe acum al acestuia.

Din 2008, de când spirala crizei pornea din Statele Unite, FMI a făcut un tur de forţă financiară prin toată lumea şi a salvat guverne, pensii şi salarii. Acum a oprit la standuri să-şi schimbe liderul şi, poate, şi traseul. Octavian Mândruţ