Pagina cititorului: „Îmi plac oamenii de succes“

Clujeanul Horaţiu Mihacea, în vârstă de 52 de ani, este abonat al cotidianului „Adevărul“ de aproximativ doi ani.

„Înainte cumpăram ziarul de la tonetă, până când aţi început să distribuiţi şi cărţi împreună cu ziarul. Atunci nu îl mai găseam şi am decis să mă abonez", spune Mihacea, de profesie inginer.

Din acest motiv, bărbatul a fost nevoit să-şi schimbe cutia poştală, pentru a-i încăpea şi cartea. „Am cumpărat una mai mare pentru a încăpea şi cartea pe lângă ziar. Am aproape toate colecţiile", spune el. „Ziarul e de departe cel mai bun din România. Îi citesc cu plăcere pe domnii Cartianu, Pleşu, Patriciu şi Cristoiu ".

Inginerului i-ar plăcea să citească în paginile „Adevărul" materiale despre oameni care au reuşit în afaceri. „Pe criza asta cred că ar avea o bună audienţă", a completat el.

Editorialul cititorului: „Cestiuni" arzătoare

Ţara noastră se poate lăuda cu o sumedenie de probleme nerezolvate care se adună, se tot adună. Acum ne războim pentru Constituţie. O schimbăm, n-o schimbăm? Unii „pragmatici" vor un referendum. Unde, în ţara în care fiecare ştie totul despre toate?

De fapt, am avut un refe­rendum pentru modificări în Parlament. Majoritatea votanţilor au spus că ar dori un parlament unicameral cu 300 de parlamentari. Şi? Şi cu ce ne-am ales? Hai să ne uităm infor­mativ la o ţară ceva mai mare: SUA. Acolo, populaţia numără peste 308 milioane de cetăţeni, iar legislativul e de 535 de membri (100 de senatori şi 435 de „repre­zentanţi") şi se descurcă aşa cum ştim.

Noi? Păi noi suntem 21,5 milioane, dar avem 469 de parlamentari  - 137 de senatori şi 332 de deputaţi. Nu sunt un pic prea mulţi? Alta: pe la noi mişună miliardarii. Născuţi peste noapte, toţi curaţi precum cristalul, o puzderie de genii financiare. De unde? Cum? Tăcere - e secret.

Deunăzi, Curtea Constitu­ţională ne-a lămurit că nu-i deloc legal să se facă cercetări asupra provenienţei averilor sau - Doamne fereşte! - să fie confiscate averile dubioase, fiindcă la noi toată lumea e cinstită. Chiar aşa? Suntem societatea perfectă?

Şi acum, dacă ne uităm din nou la aleşi, s-a mai aflat că ei, dacă se împiedică şi calcă strâmb, nu pot fi întrebaţi ce şi cum, pentru că au fost unşi, odată cu votul, şi cu imunitate. Cât şed ei binişor în Parlament, trai şi viaţă, sunt imuni. Oare îi ocolesc şi microbii, viruşii? Aşa ar fi normal...

Dar nu pricep ce devin ei după patru ani? Rămân tot „cetăţeni" sau primesc un „C" în faţă? Pentru că „Legea legilor" zice la articolul 16 că: „Cetăţeni sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminare". Aşa-i că ceva nu prea se leagă?

N-ar trebui ca discutata „Lege a legilor" să fie clară şi precisă, s-o înţeleagă toată lumea? Sau suntem toţi cetăţenii imuni şi nu ştim?. Felicia Andrei