Pagina cititorului: „Citesc cu plăcere editorialele“

Clujeanul Horaţiu Mihacea, în vârstă de 52 de ani, este abonat al cotidianului „Adevărul“ de aproximativ doi ani.

„Înainte cumpăram «Adevărul» de la tonetă, până când aţi început să distribuiţi şi cărţi. Atunci, abia dacă-l mai găseam, aşa că am decis să mă abonez", spune Mihacea, de profesie inginer.

Din acest motiv, bărbatul a fost nevoit să-şi schimbe cutia poştală, pentru a-i încăpea şi cartea. „Am cumpărat una mai mare pentru a încăpea şi cartea pe lângă ziar. Am aproape toate colecţiile", spune el.

„Ziarul e de departe cel mai bun din România. Îi citesc cu plăcere pe domnii Cartianu, Pleşu, Patriciu şi Cristoiu ". Inginerului i-ar plăcea să citească în paginile ziarului „Adevărul" materiale despre oameni care au reuşit în afaceri. „Pe criza asta cred că ar avea o bună audienţă", a completat el.

Editorialul cititorului: Mitică şi blatul (din presă)

Nu sunt dintre cei care bagă în seamă declaraţiile prorocului de la ligă şi fost tartore la Victoria, Mitică Dragomir. Totuşi, o declaraţie a sa, făcută la o televiziune de sport, m-a frapat. Enervat, Mitică a spus: „Blaturi sunt în presă mai mari ca în fotbal!" Omul e cunoscător în ale presei, el lansând „Universul", „Sportul românesc" şi „Atac la persoană", iar declaraţia este de luat în seamă, fără a se compara blaturile din cele domenii însă. Pentru cei care nu ştiu, blatul în presă înseamnă angajarea fără concurs, pe criterii de sex, de rudenie. Presa capitalistă nu respectă nici măcar norma comunistă, care, prin Legea presei din 1974, cerea studii superioare pentru jurnalist, chiar dacă erau de Ştefan Gheorghiu! „Blatiştii" din presă şi-au angajat amantele, instalatorii de aer condiţionat sau centrale termice, colegii de la loc de muncă la organ PCR, pe posturi care presupuneau studii superioare finalizate.

Apoi, blatul în presă înseamnă sfidarea legilor şi a ITM-ului, prin neplata studiilor superioare, a vechimii, a fidelităţii, a sporurilor, pe motiv că patronii pot face ce vor! Persoanele trezite, peste noapte, patroni nu fură, astfel, doar angajaţii, ci şi statul, păgubit de impozitele reale care trebuiau luate!

Blatul în presă înseamnă şi angajarea de inşi sub acoperire, de la servicii, acceptarea ca angajaţii să aibă afaceri cu banii publici - pe firmele lor - sau să facă campanii politice. Blatul în presă înseamnă şi acceptarea şantajului cu bani publici, la licitaţiile la care presa nu participă, pentru a nu supăra primarul sau alt neterminat al politicii care dă mălaiul insului din partid şi ceva de pomană celorlalţi milogi. Blatul în presă înseamnă şi laşitatea de a scrie despre afacerile murdare, din calcule ce ţin de politică, bani publici, dar blatul înseamnă şi acceptarea ca jurnalistul să nu îşi respecte menirea de formator de opinie şi ca el să devină o unealtă pentru învârtelile patronului său.  Florentin Deac