Pagina cititorului: „Adevărul“ mi se potriveşte cel mai bine

Gabriela Roşca are 37 de ani şi a intrat recent în grupul abonaţilor „Adevărul“. „Sunt abonată doar de o lună şi jumătate, la «Adevărul» şi la «Click», pentru că aceste ziare se potrivesc cel mai bine cu mine“, spune Gabriela.

Obiectivitatea ziarului în prezentarea ştirilor şi informaţiilor din domeniul politic este motivul principal pentru care Gabriela se găseşte printre abonaţii noştri, însă foarte importantă pentru ea este abordarea evenimentelor „la zi" şi a poveştilor pe care la găseşte în ziar.

Citeşte ziarul integral, în fiecare zi, chiar dacă serviciul îi ocupă o bună parte şi din timpul liber. Gabriela este director general la o firmă de resurse umane şi, după cum spune, nici nu se gândeşte să renunţe la abonamentele „Adevărul".

Editorialul cititorului: Urmările regionalizării

Nu agreez aceasta formă de reorganizare teritorială. Am trăit pe vremea regiunilor lui Gheorghe Gheorghiu-Dej şi ştiu cum era. Toate eforturile se canalizau spre centrele regiunilor unde se concentrau instituţii, investiţii, forţă de muncă supercalificată. Cu cât erai mai departe de centrul regional, cu atât aveai şanse mai mici de dezvoltare, atât ca persoană, cât şi ca oraş, comună sau sat. Aşa s-a ajuns ca nişte orăşele ca Baia Mare, care, în anul 1950, avea prea puţini locuitori ca să conteze, să concentreze totul, iar Satu Mare, un oraş de 80.000 de locuitori să rămână în urmă. Ce ar fi astăzi Bistriţa sau Zalăul dacă nu se desfiinţa fosta regiune Cluj? Nişte târguri monoindustriale cu 20-30 de mii de locuitori.

Chiar secuimea despre care se vorbeşte atât de mult ar fi rămas astăzi în urma oraşului Târgu-Mureş. Cum îşi permit aceşti diletanţi de conducători să se gândească la o regionalizare fără să ia în calcul toate urmările? În cazul în care va fi impus un astfel de proiect stângaci, centrele de judeţ actuale ar pierde, în medie, circa 3.500 de locuri de muncă. Investiţiile s-ar centraliza în noile centre regionale, în detrimentul localităţilor depărtate, iar forţa de muncă supracalificată ar migra înspre centrele regionale.

De asemenea, s-ar prăbuşi piaţa imobiliară în vechile centre de judeţ, iar în centrele de regiuni ar fi o explozie în acest domeniu. Şcolile şi spitalele s-ar depopula de specialişti, care ar migra şi ei spre centre. Deplasarea spre noile capitale ar fi costisitoare pentru oamenii simpli şi aşa ar rămâne multe probleme nerezolvate. Apoi, nivelul de instruire în vechile centre ar scădea şi, odată cu aceasta, şi salarizarea, şi, implicit, nivelul de trai. Impactul acestor mişcări s-ar simţi în întreaga viaţă economico-socială a unei regiuni în următorii ani. Nu cred că am epuizat problema, dar las liber celor care au mai trăit în vechile regiuni să se exprime pe această temă. Ion