Pagina cititorului

Anca Maria Crîznic (41 de ani), economist, citeşte de doi ani ziarul „Adevărul“, de când şi-a făcut şi abonament. Arădeanca spune că a ales acest ziar pentru că este unul complex, are ştiri din toate domenile, dar şi pentru cărţile şi CD-urile care apar cu cotidianul.

„Citesc «Adevărul» cu drag"

„Îmi place să citesc mult şi de aceea doresc să am toate colecţiile. Şi ziarul îl citesc cu mare plăcere, mai ales când stau la o cafea", spune Anca Maria Crîznic.„Când am primit «Adevărul» cu «Bărbierul din Sevilla», am avut surpriza ca pe spatele operei să văd trecut la solişti şi un nume cunoscut mie. Este vorba despre Nicola Rossi-Lemeni, verişor primar cu mama mea", a adăugat Ana Maria.Cărţile pentru copii le cumpără pentru nepoţel, iar restul volumelor sunt pentru propria sa colecţie, a mărturisit arădeanca.

Libertatea presei

În cadrul unui stat reprezentativ, presa este menită să facă parte din instituţiile cele mai respectate. Fără libertatea presei nu poate exista un stat liber, constituţional. Rolul presei este să ajute guvernul şi societatea în progresul regulat, combatând abuzurile. Atât timp cât guvernele vor să meargă pe calea civilizaţiei, presa, ca şi agent al poporului, nu poate aduce niciun prejudiciu.

Pentru jurnalişti, principala valoare a muncii lor este libertatea presei. Această libertate recunoaşte drepturile jurnalistului de a căuta informaţii şi de a exprima opinii, în lipsa oricărei autorităţi politice, economice sau juridice care să-l constrângă, să-l limiteze. Informaţia pe care biroul de presă o oferă este prezentată de jurnalist aşa cum crede el de cuviinţă. În cazul în care acesta încalcă normele jurnalistice sau prezintă distorsionat o informaţie, reprezentantul Biroului de presă va reacţiona oficial, contactând editorul instituţiei de presă în cauză, căruia îi va transmite nemulţumirea. O altă variantă o constituie ceea ce numim „drept la replică", şi anume o dezminţire.

Istoria presei este istoria luptei pentru promovarea şi apărarea dreptului la exprimarea liberă a opiniilor, iar jurnaliştii sunt extrem de sensibili la orice încercare de a li se limita libertatea de opinie. Astfel, confruntarea cu presa pe tema unor comentarii critice este inutilă, întrucât jurnaliştii cataloghează oamenii care au reacţii negative drept persoane obtuze, agresive, tipice structurilor de putere autoritaristă. Legea constituie cel mai solid garant al libertăţii presei. Dacă atât presa, cât şi puterea politică reuşesc să respecte libertatea definitorie pentru o societate democrată, se poate considera că încercările de impunere a unei legi a presei sunt relevante, întrucât nu afectează integritatea sa. Dorin Marinaş