Oratori&Lăutari

Spectacol Vanghelie. Virtuozitate, abilitate, charismă pentru ig noranţi. A vorbit clar, gramatical, limpede, a avut velocitate, elocvenţă şi elocinţă. Repet, pentru ignoranţii fascinaţi.

Spectacol Vanghelie. Virtuozitate, abilitate, charismă pentru ig noranţi. A vorbit clar, gramatical, limpede, a avut velocitate, elocvenţă şi elocinţă. Repet, pentru ignoranţii fascinaţi. Mai era prin Piaţa Universităţii '90 un astfel de orator, Dincă. Persuasiv, cataractal. De aceeaşi culoare. Politică. Lăutari, urechişti de geniu. Marean Talent! Demostene, Licurg, Isocrate s-ar cere în exil faţă de elocvenţa vanghelisticească. Numai că ascultătorii lor aveau rafinament. Nu erau o masă de piţiflenderi. Proşti, dar gălăgioşi. Proşti, dar "golani". Proşti, dar agresivi. Plasteline blege. Manevraţi de interese, ciubucăreli, politicianisme de Piaţa Matache.

Nu l-am văzut pe Iliescu niciodată atât de violent cu ai săi. Criză. Delirium spumant. Ce încordare nervoasă, câtă energie? Dle Iliescu, asta a crescut partidul pe care l-aţi ctitorit; ăsta e produsul finit; ăsta e somnul raţiunii pesediste: Marean şi ai lui. Augustanii, aplaudacii, maneliştii şi mareaniştii. Generaţia pedeseriştilor fără scrupule, educaţie, manieră, cultură, idealuri, dumnezeire. O generaţie politică pierdută în foamea să conducă masele. Ce lăsaţi în urmă, dle Iliescu? O haită de şacali. Asociali şi agramaţi. Asta doreaţi când aţi cumpărat, de la odiosul Athanasiu, brendul, pedigriul P.S.D.? Asta pui în locul lui Nădejde, Flueraş, Morţun, Jumanca, Gherea, Frimu, Moscovici, Petrescu, stimate cumpărător de partid? Nişte "voiteci" vulgari şi nefinisaţi? Ce imagine! Bucureşteană. Românească. Aşa să fie poporul român, m-aş întreba ca un străin. Şi, aici, ardeleanul, bănăţeanul, moldoveanul, olteanul lasă ochii în jos de ruşine; nu, noi, românii, nu suntem aşa, România nu arată aşa, ca o mahala turcească din vremea fanarioţilor, ca o groapă de gunoi, ca o latrină publică ad hoc.

În viziunea eminamente pesedistoidă, Capitala României a fost miercuri o şatră ţigănească, şi, pe alocuri, este, cu ursari ca Marean, cu cocalari politici şi şuţi scrofuloşi şi sluţi. O lume pe care un mare bucureştean, Eugen Barbu, o punea, în "Princepele", sub semnul fluturelui cap de mort, o lume a unui cerşetorlider, un lumpen jegos: Malamos Bozagiul şi cloaca lui de la "Curtea arsă". Şi, în toată această mişcare larvară, ascuns ca un ghiocel ieşit de sub mantia zăpezii, ca o panseluţă peste maidanul cu bălegar - retras şi chircit, ca o bulibaşă smochinită, jenat şi umilit, o fostă mare speranţă a diplomaţiei române - Excelenţa Sa Mircea Geoană.

Aferim!