Nu daţi cu oiştea-n gard!

Fraţilor, se îngroaşă gluma! Uitaţi-vă cum se duce leul de-a berbeleacul, cum se topeşte Bursa şi cum se zgâlţâie piaţa imobiliară. America se clatină, Europa sughiţă, criza roade

Fraţilor, se îngroaşă gluma! Uitaţi-vă cum se duce leul de-a berbeleacul, cum se topeşte Bursa şi cum se zgâlţâie piaţa imobiliară. America se clatină, Europa sughiţă, criza roade măruntaiele financiare ale planetei. Trăim vremuri periculoase, în care e nevoie de multă raţiune.

Din păcate, criza mondială a prins România cu pantalonii în vine. E an electoral şi, pe deasupra, clasa noastră politică degajă o inconştienţă periculoasă. Doar Sindicatul Vrăjitoarelor Libere şi Asociaţia Adevăratelor Fiice ale Mamei Omida n-au smuls în aceste săptămâni sporuri peste sporuri! În rest, oricine a bătut în poarta Guvernului s-a ales cu un covrigel, o plăcintă, ceva, că tot se apropie vremea colindătorilor. Iar Parlamentul dă semne de o iresponsabilitate îngrozitoare. Votează orice măsură populistă, chit că dinspre Palatul Victoria se mai aude câte-o vociferare (timidă, e drept, că doar vin alegerile): nu sunt bani pentru Ţiganiada asta!

De anul trecut, de când cu tămbălăul măririi pensiilor, România a intrat într-o spirală sinucigaşă. Nu e rău că mai cresc pensiile din când în când, ba chiar e logic şi necesar. Nu e rău nici că, în sfârşit, dăscălimea română este mai bine plătită (în fond, salariile bune sunt o condiţie necesară – nu şi suficientă – a unei şcoli de calitate). Dar creşterile salariale bruşte şi spectaculoase nu sunt sănătoase pentru economie. Nu poţi să ţii salariile pe loc ani de zile şi apoi, hodoronc - tronc, să le măreşti cu 50%! Un asemenea model seamănă cu un car cu roţi de lemn, îmbrăcate cu şină de fier, care se hurducăne prin gropile unui drum de ţară. Necazul e că un asemenea atelaj face trosc la prima curbă ori dă cu oiştea-n gard!