Mineriadele care au schimbat istoria României. Rolul cheie pe care l-a jucat fostul președinte Ion Iliescu
0România a fost marcată de confruntări sociale violente în anii ’90, cunoscute sub numele de mineriade. Fostul președinte Ion Iliescu a jucat un rol-cheie, fiind acuzat că a chemat minerii să intervină în forță pentru a înăbuși protestele antiguvernamentale.
Mineriadele au fost o serie de intervenții violente ale minerilor din Valea Jiului, chemați la București în anii 1990 pentru a reprima protestele antiguvernamentale și mișcările civice. Aceste evenimente au dus la conflicte grave, cu violențe fizice și distrugeri, marcând o perioadă tensionată a tranziției României postcomuniste.
În total, România a trecut prin șase mineriade post-comuniste:
Mineriada din 28-29 ianuarie 1990
Prima intervenție a minerilor în București după Revoluția din 1989, când aceștia au fost chemați pentru a susține puterea nouă și a reprima protestele muncitorilor și ale opoziției. Evenimentul a generat tensiuni, dar a fost mai puțin violent decât cele care au urmat.
Mineriada din 18-19 februarie 1990
Minerii au revenit rapid în capitală pentru a opri protestele anti-guvernamentale care începeau să capete amploare. Intervenția a fost marcată de tensiuni sociale crescute și a arătat modul în care puterea folosea forța minerilor pentru a-și menține controlul.
Mineriada din 13-15 iunie 1990
Cea mai violentă și cunoscută mineriadă, când minerii au fost aduși de guvernul Ion Iliescu să înăbușe protestele din Piața Universității. Minerii au atacat manifestanți, jurnaliști și au provocat distrugeri masive, marcând profund istoria postdecembristă a României.
Mineriada din 24-28 septembrie 1991
Minerii au fost chemați să reprime greve și proteste care amenințau stabilitatea socială și economică. Intervenția a fost violentă, cu numeroase conflicte și a arătat continuarea utilizării forței minerilor în gestionarea crizelor politice.
Mineriada din 4-23 ianuarie 1999
În contextul crizei economice, minerii au pornit spre București protestând față de închiderea minelor și condițiile grele de muncă. Această mineriadă a fost una prelungită, culminând cu negocieri și promisiuni, dar fără violențele majore din trecut.
Mineriada din 16-17 februarie 1999
Ultimul episod important al minerilor în Capitală, când aceștia au reluat protestele pentru a-și susține revendicările sociale și economice. Acțiunea s-a încheiat relativ pașnic, prin dialog cu autoritățile, dar a arătat persistența problemelor din Valea Jiului.
Rolul jucat de Ion Iliescu
Pe 2 aprilie 2025, fostul președinte Ion Iliescu, alături de fostul premier Petre Roman, Virgil Măgureanu, Adrian Sârbu și Miron Cozma, au fost trimiși în judecată în dosarul „Mineriada din 13 – 15 iunie 1990”, fiind acuzați de infracțiuni contra umanității.
Procurorii susțineau atunci că aceștia au coordonat o represiune organizată împotriva populației civile, care a dus la moartea a patru persoane, rănirea a peste 1.300 de oameni și reținerea abuzivă a peste 1.200 de manifestanți.
„În luna iunie 1990, cei mai înalți factori decizionali în statul român la acel moment - Iliescu Ion, Roman Petre, Voiculescu Gelu-Voican, ajutați de alte persoane apropiate puterii sau care o sprijineau, printre care Măgureanu Virgil – directorul Serviciului Român de Informații, Sârbu Adrian – consilierul prim-ministrului, au lansat o politică de represiune împotriva populației civile din capitală, în urma căreia au fost ucise 4 persoane, 2 persoane au fost violate, s-a vătămat integritatea fizică și/sau psihică a peste 1300 de persoane şi au fost persecutate prin lipsirea nelegală de libertate peste 1.200 de persoane”, a precizat Ministerul Public la vremea respectivă.
„În acest context, Iliescu Ion, Roman Petre, Voiculescu Gelu-Voican, Măgureanu Virgil şi alte persoane din conducerea statului sau a Frontului Salvării Național au lansat un atac împotriva manifestanților aflați fizic în Piața Universității, care reprezenta în fapt un pretext menit să mascheze acțiunea represivă împotriva persoanelor care au participat anterior la aceste manifestații, în special liderii de opinie, precum și împotriva oricărei persoane care manifesta o oarecare formă de opoziție sau care se încadra în categorii care, în opinia lor, puteau manifesta o potențială opoziție, în special studenți, intelectuali sau persoane care exprimau apropierea de valorile occidentale”, au acuzat procurorii.
Ion Iliescu nu a fost, de fapt, găsit niciodată vinovat din punct de vedere juridic în aceste două cauze. El a avut până la deces calitatea de inculpat, scrie Europa Liberă.
În 2010, într-un interviu acordat Adevărul, Ion Iliescu aproape că le-a mai mulţumit o dată minerilor pentru că au bătut oameni în centrul Bucureştiului.
„Violenţele generează la rândul lor violenţe. Nu pot fi aprobate niciun fel de violenţe, indiferent din partea cui ar fi. Eu nu am aprobat violenţele minerilor. Dar violenţele minerilor nu erau cauza, ci erau efectul. Deci cauza declanşării violenţei a fost generată de cei care au provocat evenimentele din 13 iunie (...) când am văzut pe 14 seară că au apărut acte de violenţă, pe 15 iunie dimineaţa i-am grupat pe toţi minerii la Romexpo şi acolo m-am adresat lor, mulţumindu-le că au făcut un act civic, dar să se ducă acasă pentru că are cine să facă ordine în Capitală”, a spus Ion Iliescu.
Ce se întâmplă cu dosarul Mineriadei după moartea lui Ion Iliescu
Potrivit Europa Liberă, codul de procedură penală, la art. 16, alin. 1 prevede că „acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, iar când a fost pusă în mișcare nu mai poate fi exercitată dacă”: a intervenit amnistia sau prescripția, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică;
Cu alte cuvinte, pentru că Ion Iliescu a decedat, judecătorul din Dosarul Mineriadei va dispune încetarea urmăririi penale împotriva sa, în timp ce procurorul din Dosarul Revoluției va clasa acțiunea penală când (și dacă) va mai trimite cauza din nou în judecată.
Deși procedural sunt două acțiuni diferite, ambele decizii vor avea același efect – exonerarea lui Ion Iliescu.
În afară de amnistie, decesul unui inculpat acuzat de crime împotriva umanității e singurul motiv pentru care Justiția e obligată să renunțe la acuzații. Publicul nu va ști, de fapt, niciodată, dacă acesta ar fi fost sau nu găsit vinovat (juridic) pentru crimele comise la Revoluție și Mineriadă, notează publicația.