Mecanismele de decizie ale Aliantei

Creata pentru a proteja libertatea si securitatea tuturor membrilor sai prin mijloace politice si militare, in conformitate cu prevederile Cartei ONU, Alianta Tratatului Atlanticului de Nord

Creata pentru a proteja libertatea si securitatea tuturor membrilor sai prin mijloace politice si militare, in conformitate cu prevederile Cartei ONU, Alianta Tratatului Atlanticului de Nord functioneaza si este condusa printr-o structura institutionala de elaborare a politicilor si adoptare a deciziilor, care ofera fundamentul cooperarii reale pentru intreaga gama de activitati in care este implicata Alianta. Cel mai important organism de decizie al Aliantei Nord-Atlantice este Consiliul Atlanticului de Nord (NAC), care este investit cu autoritate politica si puteri decizionale reale. NAC este alcatuit din reprezentantii permanenti cu rang de ambasador ai tuturor statelor membre ale Aliantei, dar se reuneste si la niveluri mai inalte, cum ar fi reuniunea bianuala la nivel de ministri de Externe sau reuniunile circumstantiale la nivel de ministri ai Apararii. Reuniunile la varf, cu participarea sefilor de stat sau de guvern, au loc atunci cand trebuie examinate probleme deosebit de importante sau in momente cruciale pentru politica de securitate a NATO. La nivel de ambasadori, cand poarta denumirea de Consiliu Permanent, NAC se reuneste saptamanal sau ori de cate ori este necesar. NAC este singurul organism al NATO a carui autoritate deriva explicit din textul Tratatului Atlanticului de Nord, are puterea de a crea oricate organisme subordonate sunt necesare pentru buna functionare a Aliantei, iar hotararile sale au acelasi statut si validitate, indiferent de nivelul reuniunii la care au fost luate. NAC are un rol important si in raport cu opinia publica sau statele din afara NATO, explicand acestora orientarile si deciziile sale. Toti membrii NATO au aceleasi drepturi si acelasi statut in cadrul NAC, sedintele fiind conduse de Secretarul general al Aliantei sau, in absenta acestuia, de Secretarul general adjunct. Ca in cazul tuturor celorlalte foruri decizionale ale Aliantei, hotararile in cadrul NAC se iau prin consens. Comitetul pentru planificarea apararii (DPC) este alcatuit, in mod normal, din reprezentantii permanenti dar, ca si NAC, se reuneste cel putin de doua ori pe an, la nivelul ministrilor Apararii. DPC, care in ciuda aparentelor este tot un organism civil, se ocupa cu majoritatea problemelor de aparare si planificarea apararii colective. Cu exceptia Frantei, care in 1966 a decis sa se retraga din structurile de aparare integrate ale Aliantei, toate statele membre sunt reprezentate in DPC. Forul pentru planificare militara ofera principii calauzitoare pentru autoritatile militare ale NATO si, in limitele competentelor sale, are aceleasi functii si atributii ca si NAC. Ministrii Apararii din tarile membre fac parte totodata si din Grupul pentru planificare nucleara (NPG), unde se dezbat probleme specifice, de politica, asociate cu fortele nucleare. Consultarile din cadrul NPG, format din toate statele membre mai putin Franta, acopera o gama larga de subiecte privind politica nucleara, incluzand desfasurarea, siguranta, securitatea si longevitatea armamentului nuclear, comunicatiile si sistemele informationale auxiliare, precum si chestiuni mai complexe, cum ar fi proliferarea nucleara. Cele trei structuri de consultare si decizie ale Aliantei sunt asistate si ajutate in activitatea lor de un numar de comitete, grupuri, birouri si agentii auxiliare formate la semnarea Tratatului Atlanticului de Nord sau ulterior, in functie de necesitatile ivite, de-a lungul celor 53 de ani de existenta ai Aliantei. Dintre acestea, in contextul politic international actual, trebuie amintit Comitetul Special (SC), format din sefii serviciilor de securitate din toate tarile membre, care are rol de organism consultativ al NAC pentru spionaj si amenintari teroriste sau conexe care ar putea afecta Alianta. Pe langa dimensiunea politica civila, de decizie, NATO include, inerent, o componenta militara. Cel mai inalt for militar al NATO este Comitetul Militar (MC). Cu un rol similar cu cel al comitetelor auxiliare, dar cu statut special de autoritate militara superioara in cadrul NATO, MC sprijina si asista NAC, DPC si NPG fiind subordonat acestora. MC este format in mod obisnuit din reprezentantii militari nationali, ofiteri superiori delegati de statele membre la NATO, care se intalnesc saptamanal, in fiecare joi, la o zi dupa intalnirile NAC, pentru a putea urmari cu consecventa deciziile Consiliului. Ca si organismele politice decizionale, MC se reuneste trianual si la nivel inalt, anume al Sefilor de State Majore ale statelor membre. Islanda, care nu are forte militare, este reprezentata de un oficial civil. MC este insarcinat cu recomandarea spre atentia autoritatilor politice ale NATO a acelor masuri considerate necesare pentru apararea comuna in aria de actiune a NATO. Rolul sau principal este de a oferi indrumare si consiliere asupra politicii si strategiei militare. In caz de criza, tensiune sau razboi, responsabilitatile MC sunt calauzirea NAC si DPC cu privire la situatia militara, elaborarea de recomandari asupra utilizarii fortei, aplicarea planurilor de recrutare si elaborarea unor reguli corespunzatoare de angajament. MC are in subordonarea sa trei structuri militare: Comandamentul Suprem al Fortelor Aliate din Europa (SACEUR, cu sediul la Casteau, in Belgia), Comandamentul Suprem al Fortelor Aliate din Atlantic (SACLANT, cu sediul la Norfolk, Virginia, in SUA) si Grupul de Planificare Regionala Canada-SUA (CUSRPG, cu sediul la Arlington, Virginia, in SUA).