Managementul privat al companiilor de stat: soluţie sau eşec previzibil?

Guvernul Boc s-a angajat în faţa Fondului Monetar Internaţional să introducă managementul privat la companiile de stat. Pe de o parte, ideea de a separa managementul de proprietatea asupra companiilor ar fi de salutat, fiind o practică în lumea capitalistă, motivată în termeni de eficienţă.

Cum vedeţi introducerea managementului privat în companiile de stat? Va putea rezolva, măcar parţial, problemele acestora? Sau va fi doar o soluţie de faţadă, adoptată la presiunea FMI, dar făcută după „reţeta Boc”?

Primele pe listă sunt Poşta Română, Tarom, CFR Marfă, Electrificare CFR, Societatea Naţională a Lignitului Oltenia, Electrica Furnizare, Hidroelectrica, Romarm şi Oltchim. Potrivit scrisorii de intenţie, anul viitor vor fi numiţi manageri privaţi la alte şase companii, respectiv CFR, CFR Călători, Nuclearelectrica, Transgaz, Transelectrica şi Romgaz. Pe de o parte, ideea de a separa managementul de proprietatea asupra companiilor ar fi de salutat, fiind o practică în lumea capitalistă, motivată în termeni de eficienţă. Mai ales în condiţiile în care statul s-a dovedit un prost administrator. În România sunt 722 de firme care au statul drept acţionar majoritar şi care au acumulat 4,5% din totalul arieratelor din economie.


 Citeşte aici continuarea şi spune şi tu: managementul privat al companiilor de stat este soluţie sau eşec previzibil?