Mafia alcoolului "importa" din Ucraina timbre pentru bauturile romanesti

De ani de zile, contrabanda cu produse alcoolice e una dintre cele mai profitabile ramuri ale economiei subterane. De exemplu, anul trecut, la o productie de 60 de milioane de litri de alcool produsi

De ani de zile, contrabanda cu produse alcoolice e una dintre cele mai profitabile ramuri ale economiei subterane. De exemplu, anul trecut, la o productie de 60 de milioane de litri de alcool produsi cu acte in regula, Garda Financiara a mai descoperit alte 20 de milioane de litri de alcool de contrabanda, marfa produsa fara plata taxelor cuvenite statului. La cat se ridica in realitate productia de alcool la negru nimeni nu poate spune cu precizie. Oricum, tinand seama ca accizele pentru un hectolitru de alcool sunt de 108,4 Euro, un calcul simplu arata ca cifra de afaceri a mafiei alcoolului din Romania e de ordinul sutelor de milioane de dolari. Pana acum, metoda cea mai folosita de traficanti pentru a introduce in comert alcoolul "negru" era achizitionarea fictiva a unor cantitati uriase de alcool de la niste SRL-uri fantoma. Ulterior, alcoolul era comercializat fara plata accizelor. Statul era furat datorita inexistentei unei distinctii clare intre produsele alcoolice distilate si produsele alcoolice naturale, de genul tuicii si rachiurilor. Desi acestea din urma sunt produse de mici sereleuri, iar primele sunt produse de mari fabrici, ambele sortimente erau marcate cu acelasi tip de banderole. Si, conform legislatiei in vigoare, cel care trebuie sa suporte accizele este producatorul direct. Asa ca, in multe cazuri, in documente apare ca producator o firma-fantoma, iar fabricile producatoare figureaza in calitate de cumparatori. Metoda de acoperire cu acte si cu timbre a alcoolului e simpla: initial, ia nastere un sereleu al carui obiect de activitate este producerea de alcool natural. Normele metodologice de profil prevedeau, pana acum cateva saptamani, ca pentru alcoolul natural (tuica, palinca sau rachiu de casa) nu era necesara aplicarea unui timbru de marcaj. Ulterior, sereleul cu pricina ridica de la Finantele Publice Locale chitante si facturi necesare pentru a-si vinde marfa. In acest moment, activitatea firmei-fantoma lua sfarsit. Fara sa produca vreun gram de alcool, sereleul incepea sa emita facturi potrivit carora ar fi vandut marfa unor fabrici de alcool din tara. La randul lor, pe baza facturilor obtinute de la sereleul-fantoma, fabricile de alcool comandau la Imprimeria Nationala banderole de marcare. Numai ca timbrele respective erau puse pe sticlele de alcool produs chiar de fabrica, in acest fel evitandu-se plata accizelor. In final, cand intra pe fir Garda Financiara, vinovat pentru neplata accizelor era sereleul-fantoma, al carui proprietar era de negasit. Un caz concret este cel al SC Con Drinks SRL din Chitila, firma care a livrat, conform documentelor, peste 13.000 de tone alcool natural in intervalul 1 ianuarie - 16 septembrie 2002. Printre cumparatori se numara fabrici de alcool cu o cifra impresionanta de afaceri. La controlul comisarilor Garzii s-a constatat ca patronul sereleului din Chitila e de negasit. Cu toate acestea, cu firma sa fantoma au facut afaceri cele mai mari fabrici de alcool din tara. E foarte probabil ca alcoolul sa fi fost cumparat doar in acte, dar acest lucru e imposibil de demonstrat. Ce se stie sigur e ca acciza, in valoare de zeci de miliarde de lei, nu va putea fi niciodata recuperata. Dar, de la 1 martie, Imprimeria Nationala a inceput sa livreze banderole distincte pentru produsele alcoolice din categoria "tuica si rachiuri". In acest fel, a fost eliminata metoda prin care producatorii de alcool "negru" faceau rost de timbre de marcare originale. Acest lucru a silit mafia alcoolului sa apeleze tot mai des la timbre falsificate. Deja specialistii din domeniu au identificat trei tipuri de falsuri. In prima categorie intra falsuri care rezista doar la o verificare foarte superficiala, fiind un fel de copii scoase la imprimanta. In a doua categorie intra niste falsuri mai evoluate, banderola fiind reconstituita din punct de vedere grafic, iar pe folia de aluminiu aplicandu-se un model oarecare. A treia categorie, care e din ce in ce mai raspandita, consta in niste falsuri extrem de elaborate, banderolele si foliile de aluminiu de pe ele fiind niste copii destul de bune ale originalelor. Realizarea lor presupune utilizarea tehnicii de calcul, pentru ca banderola originala e scanata la rezolutii foarte mari. Dupa aceea se face o selectie de culoare, pasul urmator fiind realizarea unei placi tipografice pentru tiparirea timbrelor. Si, prin toata tara, politia a descoperit destule de astfel de tipografii clandestine. Totusi, oricat de mari sunt resursele financiare aflate la dispozitia traficantilor, deocamdata, realizarea foliilor de aluminiu de pe banderolele sticlelor de alcool depaseste posibilitatile lor tehnice. Aceste folii sunt fabricate folosind tehnici de turnare a aluminiului in vid, astfel de echipamente negasindu-se in tara. De aceea, mafia alcoolului a inceput sa apeleze la importuri de folie din tarile vecine, in special din Ucraina si Ungaria. Deloc intamplator, vamesii din Albita au descoperit un astfel de transport intr-un autocar care venea de la Chisinau. In masina cu numarul CHN 656 s-au gasit, intr-o sacosa, trei role cu folie de plastic argintie-fosforescenta, avand imprimate initialele Ministerului de Finante si stema Romaniei. Rolele respective contineau destula folie pentru securizarea a peste 5 milioane de timbre pentru marcarea bauturilor alcoolice. Si, in urma masurilor luate de Imprimeria Nationala si de Garda Financiara, astfel de "importuri" de folie vor fi tot mai dese.