Justiţia de sertar

Nici nu se termină bine un proces, că începe altul. Pe bandă rulantă. Unii suflă a năduf: "Mama ei de justiţie". Alţii aşteaptă măcar o pedeapsă mai mică, după ce termenul în care

Nici nu se termină bine un proces, că începe altul. Pe bandă rulantă. Unii suflă a năduf: "Mama ei de justiţie". Alţii aşteaptă măcar o pedeapsă mai mică, după ce termenul în care trebuiau să achite o amărâtă de amendă a expirat. Din boxa acuzaţilor se aud doar lamentări. Acolo, sunetul cătuşelor e mut. Zăngănitul lor se aude numai la televizor!

Atât timp cât justiţia se face la televizor, procurorii s-au şi pus pe urmărit ştirile. Niciun anchetator n-a observat că în România mor copii în urma unor banale operaţii de apendicită. Niciun anchetator n-a văzut că un tată a doi micuţi a fost condamnat doar pentru că soţia lui era minoră când s-a produs marea dragoste. Dramele mărunte cântăresc însă prea puţin în balanţa justiţiei.

În schimb, nici bine nu se asociază două firme, că anchetatorii îşi freacă palmele de bucurie că mai au marfă de adăugat la dosarul început cu câţiva ani în urmă. Şi dacă tot au mai scris o filă, de ce să nu ştie şi poporu'? Cu sintagma "Se fac acte premergătoare începerii urmăririi penale", procurorii asigură electorii că politicienii corupţi vor plăti.

Actele premergătoare rămân însă în acest stadiu ani de zile. Aşa se face că numai la o secţie din cadrul DNA sunt 118 dosare mai vechi de un an de zile de la data sesizării. La un simplu calcul de aproximativ cinci persoane vizate într-o cauză, ajungem la concluzia că peste 500 de oameni sunt suspectaţi de corupţie ani de zile, chiar dacă dosarele în care numele lor stă alături de faimosul "învinuit" e ţinut în sertar. Când vin însă alegerile, toate sertarele sunt golite pentru operaţiunea "ştergerea de praf". În final, după ce nebunia trece, mai mult de jumătate din cauze sunt soluţionate cu "NUP" (neînceperea urmăririi penale). Cine plăteşte în final costurile (măcar morale) tuturor acestor hărţuiri?

E greu de precizat atât timp cât asupra unui procuror-şef anticorupţie planează suspiciunea că finalizează dosare penale "prin adoptarea unor soluţii necunoscute Codului de procedură penală", iar pe cele care conţin nume din zona de interes a PD le închide din lipsă de probe. Această concluzie gravă ca act de justiţie n-a dus la nicio demisie, ci doar la un nou război pe axa DNA - CSM - Tudor Chiuariu. Instituţia păstorită de Daniel Morar acuză CSM că a dat publicităţii un raport trunchiat despre activitatea procurorilor DNA.

Cine şi de ce l-a făcut public, nici nu mai contează. Raportul există, iar DNA va trebui să dea socoteală dacă se confirmă că anchetele au fost făcute după legea şefului din cadrul DNA, Doru Ţuluş. Legea penală este însă numai una: se aplică şi la "prinţi", şi la "cerşetori". Numai că nici unii, nici alţii nu mai pot avea încredere în justiţie. E prea prăbuşită şi miroase mai mult a Ştiinţe Politice decât a Drept.