Intoarcerea acasa a creierelor - un vis irealizabil?

Romania are, conform Institutului National de Statistica, peste 30.000 de cercetatori. Acestia activeaza in cele 66 de institute ale Academiei Romane, in cele 90 de institute si statiuni agricole, in

Romania are, conform Institutului National de Statistica, peste 30.000 de cercetatori. Acestia activeaza in cele 66 de institute ale Academiei Romane, in cele 90 de institute si statiuni agricole, in cele 38 de institute nationale de cercetare, in cele 40 de societati comerciale cu profil de cercetare si in cele aproximativ 20-25 de SRL-uri de cercetare. In total, Romania dispune de 259 de institutii in care se realizeaza cercetare stiintifica, la care se adauga cercetarea efectuata in universitatile acreditate. Exceptand institutele Academiei Romane, care are buget propriu, toate celelalte sunt finantate prin MEC, pe baza de competitie. Anul acesta, activitatii de cercetare, bugetul de stat i-a alocat 3.100-3.200 miliarde lei. Daca am simplifica la maximum lucrurile, am putea trage concluzia ca fiecareia dintre aceste institutii i-au revenit in jur de 13 miliarde pe an. E mult, e putin? Poate pentru un SRL - in lumea mare nu exista SRL-uri de cercetare, dar la noi, da - suma este suficienta. Pentru un laborator serios, competitiv international, judecati dv. cat inseamna, stiut fiind ca in lume sunt alocate celor mai performante laboratoare sute de mii de miliarde euro sau dolari. Sigur, acestor fonduri bugetare, gestionate de MEC, li se adauga si granturile de cercetare si fondurile extrabugetare. Procentual, Romania aloca 0,8% din PIB cercetarii, in conditiile in care tari vecine noua aloca chiar si 2% din PIB. Pentru integrarea in spatiul european al cercetarii, incepand chiar cu anul viitor tara noastra trebuie sa faca eforturi mult mai serioase, alocand fonduri de pana la 3% din PIB. O problema extrem de importanta a cercetarii o reprezinta migratia creierelor. Desi nu exista statistici recente, conform ultimului studiu efectuat in perioada 1988-1994, in doar 24 de institute si in 10 universitati, mobilitatea profesionala in aceasta perioada a reprezentat 15,8% din totalul expertilor existenti la inceputul perioadei. 20% au emigrat spre alte tari. Dupa anul 2000, nu exista nici un stidiu efectuat special pentru cercetare. Din datele neoficiale insa, se apreciaza ca peste 60 la suta dintre cercetatorii de valoare se afla acum definitiv sau temporar in strainatate. Cert este ca dintre toti cercetatorii romani, doar 10% sunt cunoscuti la nivelul cel mai inalt mondial, publicand in reviste prestigioase si fiind in baza de date I.S.I. (Institutul mondial ce este recunoscut ca for care realizeaza ierarhizarea stiintifica). Din cei 10%, majoritatea activeaza acum in afara tarii. Pentru intoarcerea acasa a creierelor, Institutul Cultural Roman a organizat o conferinta internationala, la care au participat 62 dintre cei mai importanti cercetatori tineri pe care-i are in acest moment tara. 22 dintre ei sunt, in acest moment, in strainatate, ceilalti, fara exceptie, au efectuat doctorate, studii postdoctorale, specializari in afara tarii si fie s-au intors temporar, fie s-au intors definitiv. I-am rugat sa ne raspunda la trei intrebari: Credeti ca cercetarea romaneasca mai are sanse? In ce conditii v-ati intoarce? Care sunt domeniile in care exista sanse pentru a ne impune la nivel mondial? Iata o parte a raspunsurilor.
Vin cu propuneri concrete
Sunt Mihai Dumitru Barboi, de la Institutul European de Membrane din Montpellier, Franta. Am 35 de ani si sunt conducator de grup la acest institut. Am plecat din tara in 1998, ca doctorand al laureatului Nobel, Jean Marie Lehn si apoi asociat postdoctorand, obtinand un post permanent la CNRES in Franta. Sunt convins ca in Romania exista personalitati stiintifice extraordinar de importante si bine reprezentate la nivel international. Acestea trebuie reunite pentru a face o oglinda a societatii, si nu pentru a fi diluate intr-un mediu, care, cel putin acum, pare a fi pe cale de disparitie. Revitalizarea stiintei romanesti se poate face, avand ca punct de plecare tocmai aceste personalitati. Romania trebuie sa se adapteze la conditiile aderarii la U.E. pentru ca dupa toti indicii pe care-i publica comunitatea europeana trebuie sa urcam, in Romania de la zero si ceva la trei la suta. Cercetarea va avea un rol important si trebuie sa valorificam aceste sanse oferite de comunitatea europeana. Am venit cu propunerea de a infiinta un institut national de cercetare care sa participe, intr-o retea europeana la programele SUPRACOMBINAT si PROMATINTER (n.r. - programe ce se desfasoara dupa o metodologie noua interdisciplinara situata la interfata intre chimie, fizica, biologie pentru crearea unui grup international de cercetare in domeniul chimiei, biochimiei, nanotehnologiei), pentru ca prin reunirea fortelor specialistilor din aceste trei domenii sa se poata patrunde in domeniile de varf. M-as intoarce in Romania de tot, dar pe un teren fertil. Acum, imediat, ma voi intoarce partial pentru a ajuta cat se poate concret pentru crearea institutului. Am un premiu international, pe care l-am castigat in acest an la Fundatia Europeana de Stiinta care are 1 milion de euro si care are ca obiectiv dezvoltarea unui nou domeniu de cercetare interdisciplinar, ce poate fi dezvoltat, inca de la inceput, cu o antena in Romania.
N-am vrut sa plec niciodata definitiv
Nu mi-am propus niciodata sa plec definitiv din tara. Am fost 5 ani in afara, un an in Franta, dupa aceea in Germania si Canada, cate doi ani. Nu am vrut sa plec, pentru ca am crezut ca se poate face si la noi cercetare, dar in anumite conditii. In conditiile in care poti identifica ceea ce poti sa faci, dar ceea ce faci sa fie interesant, sa fie un domeniu major, si crezand ca ai gasit ceva important, poti sa duci la capat, intelegand ca asta se poate face numai prin colaborari internationale. Asta a salvat echipa noastra si tema noastra de cercetare. Avem proiecte in comun cu laboratoare din Spania, din Franta, Germania, Rusia. Cred ca cercetarea romaneasca s-a si impus in cateva domenii, nu numai ca are sanse. Dar mi-e greu sa spun ca ne-am impus in zonele de cea mai inalta performanta cu putinta, pentru ca as exagera. Dar sunt laboratoare in universitatile Iasi, Cluj, Bucuresti, in institutii ale Academiei in care, cateva insule sunt performante: chimie organica si supramoleculara. Din pacate, sunt prea putine. Rezultatele lor sunt numai prin colaborarea cu institutii din strainatate. Situatia este dramatica la noi, pentru ca, statistic vorbind, contributia Romaniei la productia stiintifica mondiala este extrem de mica, si asta datorita faptului ca nivelul mediu al cercetarii din tara este foarte scazut. prof. univ. Marius Andruh sef Catedra Chimie, Universitatea Bucuresti, membru corespondent al Academiei
Rostul carierei mele este in Romania
Romania se poate dezvolta doar prin cercetare-dezvoltare pentru ca acest lucru asigura gandirea creativa si inovatoare. Personal, imi vad rostul carierei de cercetator la ora actuala in Romania, tara care are nevoie mare de idei noi, inovatoare in procesele de transformare pe care le cunoaste in prezent. Domeniile de cercetare, care ar trebui mai mult accentuate, sunt cele care pot livra solutii interesante la nivel european si global, intr-un timp nu prea indelungat. Personal consider domeniile interdisciplinare ca cele de viitor si de mare perspectiva pentru Romania: tehnnologii informationale si aplicarea acestora in ingineria mediului, in inginerie in general; alt domeniu este cel legat de dezvoltarea durabila a societatii. Dr.ing.Ildiko Tulbure, conf. univ. - Univ. din Petrosani, specializare in Germania ca bursier DAAD (3 ani) si Humboldt (1 an). Doctorat in Germania in 1997,Docentura in Germania in 2002.
As dori sa ma intorc
"Cred in viitorul cercetarii romanesti, altfel nu as fi venit la aceasta conferinta. Invatamantul si cercetarea sunt singurele care pot produce o evolutie generalizata a societatii romane. As dori sa ma intorc in Romania. Ma voi intoarce cand voi avea posibilitatea de a continua cercetarea pe care o fac in strainatate intr-o institutie de invatamant/cercetare din Romania. Pentru a putea realiza acest lucru am nevoie de o infrastructura solida (aparatura de laborator, literatura de specialitate etc.), cat si de un cadru legal adecvat. Dan Pantos, University of Texas at Austin, SUA, de 4 ani
Programul national de reintoarcere a cercetatorilor poate fi pus in practica, fara cheltuieli in plus
afirma academician Ionel Haiduc
- Care este eficienta acestei intalniri?
- Cred ca primul lucru care rezulta de aici este faptul ca au fost impreuna colegi din strainatate si din tara, care altfel n-ar fi comunicat intre ei si care, vorbind intre ei si vorbind si cu noi, vor putea in viitor sa ne ajute si sa contribuie la antrenarea celor din strainatate. Avem in strainatate acum niste tineri si niste cercetatori care lucreaza in domenii de avangarda ale stiintei, care ei insisi sunt mari performeri in aceste domenii si care in situatia in care in Romania incep, cu mai mult sau mai putin succes, sa se dezvolte pe aceeasi directie preocupari, si cercetari, pot sa le fie de foarte mare folos si noi avem foarte mare nevoie de ei.
Trebuie concretizate masurile care sa vina in sprijinul celor ce se intorc de bunavoie si nesiliti de nimeni. In primul rand, recunoasterea diplomelor obtinute afara. La ora actuala aceasta problema este mult prea birocratizata. Mai e problema ofertei unui loc de munca. Pentru a-l oferi, o institutie de invatamant superior sau de cercetare trebuie stimulata intr-un fel. Pentru ca posturi exista in multe universitati, dar acestea trebuie sa fie interesate sa le foloseasca, cautand oameni de valoare, pe care ii poate gasi in tara, dar si in afara.
- Sunteti parintele spiritual, dar si fizic al Programului National de Reintoarcere a Tinerilor Cercetatori. Cum il vedeti acum, dupa ce a trecut prin focul mintii lor? Credeti ca poate fi pus in practica?
- Parinte spiritual e mult spus, dar ceea ce am sugerat izvoraste din experienta altor tari. Intai am studiat ce-au facut si ce fac altii si unii au facut si au reusit, dar nu fara eforturi. Pentru ca numai cu intentii bune nu se poate realiza ceva. Dar acele tari care au simtit intr-adevar nevoia unor specialisti calificati superior in tarile avansate si in primul rand in Statele Unite si au simtit importanta valorificarii acestei experiente si cunostinte au facut si niste eforturi financiare sau de alta natura pentru a aduce o parte dintre ei. Si rezultatele se vad: Coreea de Sud, Taiwan, acuma China face niste lucruri importante. China pierde anual din 60.000 de doctoranzi si postdoctoranzi in SUA 40.000-45.000, dar se intorc 10-15 mii de oameni in tara, calificati la nivel inalt. Aceasta investitie este se pare rentabila pentru ca 15 mii de oameni calificati la nivel foarte inalt pot sa aiba contributie esentiala. In cazul Chinei se vede contributia la nivelul literaturii stiintifice, s-a schimbat foarte mult in 10 ani: nivelul acestor contributii, numarul lucrarilor, vizibilitatea cercetarii chinezesti. La fel se poate spune despre Mexic. In Mexic, primul doctorat in chimie s-a sustinut in 1985, mult, mult dupa ce in Romania s-au sustinut doctorate, dar acum Mexicul are o vizibilitate evidenta in literatura stiintifica internationala prin ceea ce a facut.
- Cat de repede poate fi pus in practica acest plan?
- Fezabilitatea depinde de intelegerea si de vointa politica, se pot face lucruri imediat si fara mare cheltuiala. De exemplu, bursele de repatriere, de reintegrare. Aici exista si surse externe, burse de reintegrare finantate de NATO, cele finantate de U.E. - "Marie Curie", care poate nu sunt suficient de cunoscute, dar trebuie sa fie cunoscute de catre cei care ar contempla reintoarcerea in tara si trebuie sa fie si o contributie a noastra pentru repatriere, din granturile actuale. O parte din bani, din fondurile de granturi, pot fi folositi pentru cei care se intorc, fiindca ei totusi nu vin cu mana goala si asta se poate realiza fara cheltuiala in plus. Posturi vacante exista in universitati. Pot fi folosite. La noi, universitatile mari si mici au dus o politica gresita, aceea de a-si promova propriii oameni. Dupa primul razboi, cand s-a infiintat Universitatea din Cluj, au cautat si l-au adus pe Babes, pe Racovita, au adus din tara, de la Iasi. S-a infiintat o universitate nu prin promovarea unor profesori de liceu, care oricat ar fi fost de buni nu puteau sa realizeze ce au realizat acesti oameni. Acum noi promovam de la nivelurile inferioare la superioare oameni de la aceeasi universitate si nimeni nu se gandeste sa caute in jur, nu nume, pe cineva mai bun decat conferentiarii pe care ii are din care promoveaza pe unul. Cautarea calitatii nu este suficient promovata in universitatile romanesti. Acestea nu se pot face fara fonduri, ci printr-un efort de vointa.
M-am intors!
Nu putem vorbi despre incurajarea de catre stat a reintoarcerii in Romania a cercetatorilor romani de performanta din strainatate (64% din totalul cercetatorilor romani competitivi), atat timp cat institutiile guvernamentale responsabile descurajeaza cercetarea de performanta, competitivitatea, calitatea. Daca un cercetator care are performante de top, de exemplu publicatii in cele mai prestigioase reviste stiintifice (Science, Nature) vine in Romania, sistemul il considera pe acelasi plan cu o persoana care publica trei articole fara nici o relevanta stiintifica in reviste de genul "Analele Universitatii din Cuculeni". De asemenea, el nu poate sa vina pentru a fi finantat cu un grant de 1.400 euro pe an (valoare medie pe care o au acum granturile CNCSIS), atat timp cat pentru o cercetare relevanta sunt necesari cel putin 20-50 mii euro pe an pentru o mica echipa de 2-3 cercetatori si echipamente necesare. Desi banii alocati cercetarii de catre stat sunt putini (0,21% din PIB, comparativ cu 1% recomandat de UNESCO sau UE), ei sunt practic risipiti, in loc sa fie alocati pentru cercetare performanta. De exemplu, 8 milioane euro au fost cheltuite de catre Infosoc, intr-o totala lipsa de transparenta. In conditiile sistemului actual, acordarea de facilitati cercetatorilor din strainatate nu ar duce decat la coruptie, asa cum conditionarea avansarii profesorilor universitari de publicatii stiintifice in strainatate a dus la orientarea lor spre reviste obscure din Brazilia, Iran etc. Solutii? Este necesara recunoasterea performantei stiintifice, asa cum e ea definita si pe plan international, pe baza de criterii scientometrice (cum ar fi punctajele acordate de ISI). Prima solutie nu necesita nici un fel de efort economic, ci doar curajul factorilor de decizie pentru a genera o adevarata schimbare, care sa incurajeze performanta (nu incompetenta), si deci si revenirea tinerilor de exceptie. Este necesara cresterea procentului din PIB alocat cercetarii conform promisiunilor din 2002 ale guvernului (1% in 2007), promisiuni nerespectate pana acum, cand tinta de 1% a fost amanata pentru 2010. Am fost plecat si in America, si in Japonia, dar am ales sa ma intorc aici. Razvan Florian, presedintele Ad-Astra, Revista tinerilor cercetatori romani; Centrul de Cercetari Cognitive si Henale Cluj-Napoca, 2 ani la studii in Franta si la specializari in America si Japonia.
Ma voi intoarce...
"Ma voi intoarce in Romania in momentul in care voi percepe ca societatea romaneasca, exprimata prin clasa noastra politica si societatea civila, a inteles rolul invatamantului si cercetarii in dezvoltarea sociala si economica a Romaniei. Savantul german Rudolf Mopbauer, laureat al Premiului Nobel pentru fizica in 1961, spunea: "O societate care-si permite sa neglijeze promovarea celor mai talentati membri ai sai pentru educarea mediei generale actioneaza inevitabil catre raul tuturor". Asta s-ar traduce prin aceea ca suntem prea saraci pentru a ne putea permite o cercetare de varf in toate domeniile. Asta este valabil si in export, si in cultura". Dr. Dragos Ciuparu, din 1999 profesor cercetator la Yale University
Deocamdata, nu
Sunt Sebastian Buhai, 25 de ani, ultimul an de doctorat economie-econometrie. Am terminat fizica teoretica si economica Utrecht University, drept (licenta) + master de cercetare in economie la Tinbergen Institute, Erasmus University Olanda. Am plecat in 1998 cu bursa completa. Aceasta initiativa a Conferintei, a ICR, este extraordinara, dar fara continuari nu se poate face nimic. Este importanta implicarea factorilor de decizie. Pe moment, nu exista nici un motiv obiectiv pentru o asemenea decizie, in nici un caz o intoarcere permanenta. Evident, sunt interesat de pozitii temporare, periodice colaborari, dar multe trebuie sa se schimbe. Avem acelasi sistem ermetic, ierarhic, gerontocrat; e o rezistenta la cultura, se practica un "ignoribimus" nebun. Deci, pe scurt, cred ca mai multe se pot face pentru Romania din afara, decat din interiorul tarii.
Acum, nu!
Acum, nu m-as intoarce. Cand eu si altii ca mine vom crea o structura competitiva in Romania, da. Domenii care ar trebui initiate (prioritare): biostiinte aplicate (diagnostic, banci de tesuturi), materiale inovante, IT technologies, economie, tehnologia proceselor, matematica aplicata. Daniel Funeriu, director de proiect la National Institute of Advanced Industrial Science and Technology, Japonia.
Schimbarea legislatiei este esentiala
Sunt Mihai Gartu. M-am intors in 1998, dupa cinci ani petrecuti la Ohio State University, SUA, pentru studii doctorale in fizica si pentru o bursa postdoctorala. Am revenit in tara in principal fiind foarte legat de familie. M-am casatorit si am doi copii. Am fost bine primit la Universitatea "Ovidius" din Constanta. Sunt acum conferentiar, prodecan al Facultatii de Fizica, Chimie si Tehnologia Petrolului si director al Departamentului de Cercetare al universitatii. Am primit, ca recunoastere in tara, premiul In Hoc Signo Vinces al MEC - CNCSIS in 2001 pentru activitatea de cercetare. Mi-e greu, insa, din cauza lipsei aparaturii performante de cercetare. Ce probleme sunt si ce este de facut? Sporirea bugetului cercetarii prin micsorarea cheltuielilor cu agentii economici nerentabili si prin sporirea veniturilor bugetare, aducand la suprafata economia subterana. Schimbarea legislatiei in domeniul invatamantului superior si adaptarea sa la noile conditii. Posturi permanente pentru profesori si conferentiari, posturi temporare pentru lectori (cercetatori postdoctorali) si posturi de preparatori (doctoranzi). Cresterea calitatii procedurilor de evaluare a cercetarii si cercetatorilor; implicarea cercetatorilor in actiuni de lobby (nu neaparat intrarea in politica) pentru ca factorii de decizie sa inteleaga mai bine problemele existente si solutiile posibile. Cresterea rolului asociatiilor profesionale in schimburile de idei cu factorii de decizie; o mai buna comunicare a cercetatorilor cu presa, fie prin popularizarea realizarilor proprii, fie prin luari de pozitie.
M-am intors, dar nu stiu pentru cat timp
In stiinta fizicii, cred ca ar trebui sprijinita o foarte prolifica ramificatie a sa, si anume "biofizica". Biologia este mai ales o stiinta descriptiva, pe cand fizica este o stiinta explicativa. Biofizica este singura in masura sa ofere explicatii detaliate a proceselor fundamentale ce stau la baza "viului" (biologia etc.). Motivatia pentru care, dupa ultimul stagiu la Texas A&M (College Station, SUA), am refuzat oferta de a pleca la Oxford (Anglia) a fost: daca am reusit sa ma descurc in Statele Unite, trebuie sa-mi demonstrez, mai ales mie, ca pot reusi si in Romania. A fost o ambitie personala si un pariu pus cu mine insumi. Am vrut sa pot dovedi ca pot fi un exemplu pozitiv si in acest sens. Daca voi pierde pariul, imi voi oferi o bere... pe cursa Bucuresti-New York... Dr. Tudor Luchian, conf. univ., Facultatea de Fizica (Iasi)
Jurnal de laborator: "victorie ori shit"
Dincolo de exotismul lor nascut dintr-un coeficient de inteligenta aflat mult peste limita superioara, oamenii de stiinta au puritatea si candoarea copiilor: ochii prin care privesc ei lumea sunt ochii curiozitatii vii, ai intrebarilor imposibile, ai "de ce"-urile ce se adreseaza esentialului. Visul nu este pentru ei un produs al subconstientului, ci starea mentala rationala a creatorului de universuri. Pentru omul de stiinta nimic nu este "degeaba", "intamplator", "nesemnificativ". Totul are un talc, se leaga sau se poate lega pentru a explica structura moleculara, ori reactia atomului de heliu intr-un mediu alcalin. Legaturile de tip cauza-efect se formeaza instantaneu in mintea omului de stiinta, ca explicatie a unui fenomen si in acelasi timp ca baza a unei noi intrebari si directie de urmat intr-un rationament demonstrativ pentru axioma, lege, teorie. In sufletul lui exista proaspat cheful de a sti, nevoia de a explica, bucuria de a intelege. Domeniul sau de cercetare este pentru "Science" (om de stiinta) universul mare, iar lumea exterioara universul mic in care trebuie sa existe. Acesti oameni sunt capabili sa stea ore in sir, de dimineata pana seara, ca sa-i urmareasca pe ceilalti. Rar am vazut o conferinta, un seminar, o dezbatere la care toti cei prezenti sa participe, de dimineata de la ora 9,00 pana seara la ora 19,00, fara a lasa scaunele goale. M-am mirat in primul moment, la Sinaia, in acest sfarsit de saptamana, cum de sunt asa disciplinati, intelegand, intr-un tarziu, ca acesti oameni au respectul muncii in sange. Principiul lor calauzitor este "respecta daca vrei sa fii respectat". Cum stiu cu cata truda obtin ceea ce obtin, cand altii vorbesc despre realizarile lor, sunt capabili sa-i asculte cu interesul si respectul datorat muncii adevarate. In rest, cercetatorii sunt si ei oameni, ca toti oamenii, numai ca la o bere, "bancurile" lor, glumele lor sunt de obicei vorbele de duh ale lui Moisil, ori Nenitescu. Despre orice ar discuta, daca vreunul dintre ei aduce in prim plan o problema stiintifica, ea reprezinta subiectul unic despre care vorbesc, numai cei care sunt in specialitate. Dar cel mai grozav lucru pe care l-am vazut, stand trei zile cu o parte a celor mai puternici tineri cercetatori romani, a fost jurnalul de laborator al lui Daniel Funeriu. Oricat de profan ai fi intr-ale stiintei un asemenea jurnal de laborator te fascineaza. Cuvantele "victorie", ori "shit", umanizeaza, transmite putin din toata incrancenarea, speranta, cu care numai omul de stiinta stie sa se aplece asupra lumii.