Fericirea de a da din coada

Sa fie posibila masurarea fericirii in mixere? De cate cuptoare cu microunde ar avea nevoie un om ca sa fie cu adevarat multumit? Comisia Europeana a realizat un studiu care incearca sa puna lucrurile

Sa fie posibila masurarea fericirii in mixere? De cate cuptoare cu microunde ar avea nevoie un om ca sa fie cu adevarat multumit? Comisia Europeana a realizat un studiu care incearca sa puna lucrurile la punct. Intai s-a luat la bani marunti averea europenilor, cat are fistecine in cont, unde isi plimba cainele, in parcul public sau in parcul privat, cate frigidere apasa pe un cap de locuitor si multe altele. Dupa ce au terminat cu evaluarea situatiei materiale, cercetatorii s-au aplecat asupra unor probleme de suflet. Ei au cerut locuitorilor Europei sa-si exprime idealurile, sa-si ordoneze prioritatile, sa declare daca sunt sau nu multumiti de viata pe care o duc. Nu trebuie sa faci studii complicate ca sa demonstrezi ca romanilor le lipsesc multe: de la conditii decente de locuit pana la medicamente, alimente sau haine. Masurarea fericirii e ceva mai complicata. Pe grafic, ne plasam pe la coada cozii. Totusi, fericirea nu poate fi strict legata de venituri. Letonia e mai saraca decat Romania, dar locuitorii micului stat baltic sunt mai fericiti ca romanii. E foarte important, in astfel de analize, contextul. Daca acest chestionar ar fi fost completat in decembrie 1989, ne plasam pe primele locuri, desi vazuseram cuptoare cu microunde doar la Teleenciclopedia si acolo alb-negru, nu color. Astazi, portughezului mediu ii lipsesc doua din cele sapte obiecte pe care sociologii le considera absolut necesare fericirii "materiale". Romanului mediu in lipsesc trei. N-ar fi, deci, o discrepanta uriasa. Ce te faci ca satisfactia pe care i-o starneste portughezului simplu faptul ca exista e de 2,5 ori mai mare decat valoarea pe care o da romanul vietii sale? Inselarea asteptarilor pe care le-au avut romanii poate fi una din explicatiile gradului ridicat de nemultumire. Rapida stratificare sociala este de asemenea greu de suportat. Un film de comedie american imagina, nu de mult, o poveste despre accidentul unei multimiliardare, care ajunge, amnezica, intr-un orasel de provincie. Un tamplar o pacaleste ca ar fi sotia lui si o pune la treaba in gospodarie. In familia de imprumut, femeia cunoaste fericirea lucrurilor simple: o bere, seara, pe veranda, o iesire, sambata, la o taverna cu tonomat, copiii. Sfarsitul e mai putin important decat concluzia: in societatile asezate, fiecare stie pe ce palier se afla si e multumit daca reuseste sa profite de ceea ce poate obtine. Probleme apar fiindca Romania nu e o societate asezata, iar romanii nu sunt amnezici. Ei nu au uitat ca, inainte de '89, fiecare avea un apartament si putea visa la o masina plus un video. Frustrarile sunt inerente, iar euro-sondajul arata ca in toate tarile estice oamenii se plang de inechitatile sociale nou aparute. La acest capitol, aprecierile sunt aproape identice in Polonia, Cehia si Romania. De unde vine atunci plusul de frustrare al romanilor? In Polonia, n-o sa vezi, in orice zi, o defilare de jeep-uri. Pe Magheru, Salonul Auto trece in fiecare seara prin fata celor care stau in frig sa astepte autobuzul. Rolls Royce-urile au fost retrase de pe piata ceha, unde imbatraneau in depozite si duse la Bucuresti, unde se dau ca painea calda. In tarile central-europene, banii au venit odata cu investitiile straine, iar cei care au acumulat averi, au facut-o creand valoare, nu saracindu-i pe cei mai putin adaptati la schimbare. La noi, averile s-au acumulat din tunuri care au sleit deopotriva economia si marea masa a populatiei. Clasa conducatoare economic din Ungaria sau Polonia s-a slefuit, lucrand in mari corporatii occidentale. Codurile interne de conduita in aceste organizatii interzic afisarea luxului si excesele de orice natura. E greu de imaginat ce gandeste un somer cu patru copii din Mizil, cand afla din ziare ca domnul Catarama isi cumpara Maybach cu 400.000 de euro. Cam cat ar fi fost nevoie ca sa nu-si inchida fabrica... Si, ca sa sustina aceste ipoteze, raportul european vine cu cifre. Cercetatorii au impartit veniturile de la varful piramidei la veniturile celor mai saraci europeni. Raportul este de 2,9 in Cehia, putin peste 2 in Slovacia, aproape 4 in Polonia, doar 2,7 in Germania. In Romania, unde presedintele considera supraimpozitarea salariilor mari mai importanta decat cresterea economica, te-ai astepta sa nu gasesti o discrepanta prea mare. Ei bine, raportul care arata cat de polarizata e societatea se apropie de 6! Nici macar expertii europeni care au colectat datele nu s-au putut abtine sa nu remarce ca in tarile estice unde tranzitia a durat putin, populatia se declara multumita, iar in cele unde tranzitia a mers lent, "populatia sufera de insecuritate economica si deprecierea standardelor de viata". Romanii respingeau in 1990 "taierea cozii cainelui" dintr-o bucata, ca sa nu-si strice fericirea primului an in libertate. Asa ca au lasat-o intacta, sa poata sa dea cainele din ea cand e fericit. Euro-barometrul nu are si un capitol despre regrete. Cei care l-au facut sunt oameni practici, si se uita doar inainte. Sa speram ca, pe undeva prin computerele lor, palpaie si niste indicatori care probeaza o alta caracteristica a romanului: mintea de pe urma.