Dilema săptămânii: De ce să plec din ţară? De ce aş mai rămâne?

Migraţia tinerilor profesionişti în străinătate scoate în evidenţă un viitor sumbru: România rămâne, treptat, fără capital uman specializat - combustibilul vital creşterii economice. Numărul în creştere al specialiştilor români care capătă eticheta de „expat“ aduce în actualitate o veche întrebare: mai este profitabil să rămâi în România?

„Societatea şi economia bazate pe cunoaştere", o formulare detaşată extrasă din Directivele Uniunii Europene, pare să fie din ce în ce mai puţin aplicabilă în societatea românească confruntată cu fenomenul copleşitor al emigrărilor. Din afara graniţelor, plecarea din România arată ca o urmare firească a efectelor create de o perpetuă criză economică, ori ca o alegere naturală a celei mai bune oportunităţi profesionale. Exodul capitalului uman din ţară în străinătate adânceşte însă România într-o prăpastie prea întunecată ca să mai cuprindă şi minţile luminate. Eterna problemă a zilei de mâine pune adesea în balanţă economia şi sentimentul de apartenenţă naţională şi, de cele mai multe ori, răspunsul, deloc mimat, înclină abrupt către varianta cea dintâi.

Citiţi şi:

VIDEO Emil Constantinescu: „România duce o acută lipsă de cetăţeni"

Şi „căpşunari", şi medici

De la menajere, „căpşunari", antreprenori cu „a seis", agricultori, până la specialişti în calculatoare, ingineri sau medici, din ce în ce mai mulţi români preferă să creadă că soarele răsare din Occident, iar numărul lor nu e deloc modest. Diaspora română are aproape 3 milioane de membri şi, dacă luăm în seamă tendinţele actuale, încă numără.

„Exodul creierelor" şi „migraţia muşchilor"

Societatea românească de la începutul anilor '90 în care, atunci când aveai rude în străinătate, erai căutat de prieteni, şi nu de Securitate, a început să contureze haotic portretul emigrantului român la tinereţe. După 20 de ani de tranziţie, cel puţin în această privinţă, fenomenul migrării nu mai este o supriză. Fie că este vorba de „brain drain" (exodul creierelor), fie că vorbim despre „migraţia muşchilor", nu mai este deloc surprinzător că o ţară cu un nivel de trai precum al României rămâne fără tineri.

Astfel, investiţia în educaţie apare drept inutilă, evoluţia economică a ţării stă încă sub semnul întrebării, iar modernizarea României pare să rămână, în continuare, cu eternul pas înapoi faţă de statele occidentale. În aceste condiţii, hotărârea de a nu trece de graniţele României decât în vizită este, pur şi simplu, necugetată.

În ciuda greutăţii cu care autorităţile române reuşesc să valorifice potenţialul tinerilor pentru economia naţională, vocile care condamnă emigraţia se luptă să fie autoritare. Incredibil sau nu, pe talerul celălalt al balanţei nu sunt deloc puţini specialiştii care n-ar părăsi România.

„Mi-e frică să mă mai întorc în România!"

Francisca Catană (26 de ani), absolventă de studii postuniversitare în România, era una dintre jurnalistele apreciate din presa scrisă românească atunci când s-a hotărât că viitorul sună mai bine la capătul celălalt al pământului, în Canada.

„Am emigrat acum trei luni, în urma unui proces costisitor financiar, dar şi psihic.   M-am angajat încă din timpul facultăţii în domeniul pe care l-am studiat. Din păcate însă, condiţiile de la locul de muncă şi salariul erau de-a dreptul deprimante. Lucram zilnic, mult peste un program normal, dar abia îmi ajungeau banii de chirie. Traiul era mai mult o luptă pentru supravieţuire, iar eu îmi doream viitor. Simţeam că nu am nicio şansă să mi-l construiesc în România", aşa că a plecat în Canada, una dintre cele mai tolerante ţări la capitolul imigranţi.

De la aproximativ 9.000 de kilometri depărtare, Francisca pare mulţumită de începutul unei noi vieţi, departe de negativismul din România. „Deşi, în afară de familie şi prieteni, nu am lăsat nimic acolo care să conteze cu adevărat, dorul de ţară mă mai încearcă uneori, dar trece repede după ce fac un duş rece cu ştirile din ziarele româneşti.

Înainte mi-era teamă să rămân în România, acum mi-e frică să mă mai întorc, când constat că totul merge din rău în mai rău. Din păcate, România nu le-a oferit şi continuă să nu le ofere tinerilor bine pregătiţi şansa să contribuie la dezvoltarea personală şi, într-un final, la dezvoltarea ţării", explică Francisca.

"Dorul de ţară mă mai încearcă uneori, dar trece repede după ce fac un duş rece cu ştirile din ziarele româneşti."
Francisca Catană jurnalistă

„Să ştiţi că nemţii nu sunt mai fericiţi ca noi!"

Petre Tudor (23 de ani), absolvent al Facultăţii de Filosofie, Universitatea din Bucureşti, este programator şi nu se poate gândi la viitorul lui altfel decât între graniţele României. Fie că face sau nu parte dintre tinerii aceia nebuni, pregătiţi oricând să pună umărul la creşterea economică, ori că sentimentul de apartenenţă naţională îl „înrobeşte" în spatele gratiilor financiare româneşti, Petre preferă să vadă mai degrabă beneficiile pe care i le aduce traiul în România.

„Ştiu că aici sunt mai prost plătit dar, pentru mine, asta nu e neapărat un impediment. Eu îmi practic meseria cu pasiune, iar România, când e vorba de programare, e mult deasupra altor state. În plus, chiar dacă salariul e mai mare în străinătate şi viaţa e mai scumpă, iar raportul s-ar putea să nu fie neapărat în favoarea mea. Să ştiţi că nemţii nu sunt mai fericiţi ca noi!", explică Petre Tudor.

Deşi este conştient de problemele cu care se confruntă România, Petre spune că nu are de gând să caute soluţii pentru acestea în afara graniţelor, atât timp cât poate găsi la fel de multe şi în ţară. „Eu am fost crescut în această cultură, cu defectele şi beneficiile ei, şi sunt ataşat de mentalitatea de aici, pe care chiar o blamez uneori. Mă identific foarte bine însă cu o parte din generaţia mea, cu oamenii pe care îi cunosc zilnic, cu prietenii mei şi cred că împreună, putem ajuta România. Nu-i uşor, dar ne dorim asta! Ce poate fi mai simplu?", susţine Petre Tudor.

"Mă identific foarte bine însă cu o parte din generaţia mea şi cred că putem ajuta România. Nu-i uşor, dar ne dorim asta! Ce poate fi mai simplu?"
Petre Tudor programator