De ce sărbătorim Crăciunul pe 25 decembrie. Colacii de Crăciun, o rămășiță a cultului păgân

Nașterea Domnului, numită popular „Crăciun”, este prăznuita pe 25 decembrie, o zi care nu a fost aleasă întâmplător, pentru că prin această sărbătoare se dorea înlăturarea mitraismului. Sărbătoarea păstrează câteva rămășițe ale cultului păgân.

Sărbătoarea Crăciunul ne aduce vestea venirii în lume a Fiului lui Dumnezeu făcut om, pentru mântuirea noastră. Dar de ce sărbătorim Crăciunul pe 25 decembrie? Este o întrebare pe care mulți creștini și-o pun.

„Având în vedere că în trecut accentul se punea pe moartea sfinților, Nașterea Domnului nu este un praznic atât de vechi precum Sfintele Paști. Menționăm că multe din sărbătorile păgâne au fost înlocuite de cele creștine. Pentru fixarea zilei de 25 decembrie ca sărbătoare a Nașterii Domnului s-a răspuns că prin această sărbătoare se dorea înlăturarea mitraismului”, explică cercetătorul etnografic Sorin Mazilescu, fost director al Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Argeş.

Soarele dreptății versus zeul Mitra

Sărbătoarea centrală mitraică era strâns legată de solstițiul de iarnă (22-23 decembrie), fiind privită ca ziua de naștere a zeului Soare. 

„Astfel, ziua de naștere a zeului Mitra, introdusă la Roma de împăratul Aurelian, în anul 274, a fost înlocuită cu ziua de naștere a Mântuitorului, Care fusese numit de proroci "Soarele dreptății" (Maleahi 4, 2), "Răsăritul cel de sus" (Zaharia 6, 12; Luca 1, 78-79)”, explică Sorin Mazilescu.

Sextus Julius Africanus, un creștin din secolul al III-lea, a fost prima persoană care propune în anul 221, ziua de 25 decembrie că zi pentru nașterea lui Iisus.

„Mai există ipoteaza potrivit căreia împăratul Aurelian a dorit, prin această sărbătoare închinată zeului Mitra, să înlocuiască praznicul Nașterii Domnului, prezent în acea vreme la data de 25 decembrie. Cei care împărtășesc această ipoteză, afirmă că în trecut creștinii aveau credința că apariția lumii văzute a avut loc la echinocțiul de primăvară, pe atunci plasat pe 25 martie. Deci, noua creație prin <<întruparea lui Hristos>> trebuia să aibă loc tot pe 25 martie, moment de la care numărându-se nouă luni se obținea data de 25 decembrie”, arată Sorin Mazilescu.

Învățăturile creștine ne aduc aminte că Naşterea Domnului a avut loc la nouă luni după Întruparea Sa de la Duhul Sfânt, la Buna-Vestire, când Dumnezeu a trimis pe Arhanghelul Gavriil să vestească Fecioarei Maria: „Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine!”.

Pe vremuri, Nașterea Domnului era sărbătorită împreună cu Botezul Domnului

Dacă în Apus, Crăciunul se serba pe 25 decembrie, de prin secolul al III lea, în zona de Răsărit, lucrurile au stat diferit.

„În Răsărit, până prin a doua jumătate a secolului al IV lea, Nașterea Domnului a fost sărbătorită împreună cu Botezul Domnului, pe 6 ianuarie, fiind numită Arătarea Domnului”, mai spune Sorin Mazilescu.

Rămășițe ele cultului păgân al soarelui, în marea sărbătoare creștină

„Chiar dacă ziua de 25 decembrie a devenit sărbătoare eminamente creștină, totuși mai întâlnim și astăzi rămășițele cultului păgân al soarelui: focurile care se fac în dimineața de Crăciun, colacii de Crăciun care imită forma soarelui, mersul cu capra etc”, explică Sorin Mazilescu.