Coppola transformă "Conversaţia" în serial

Filmul care i-a adus lui Francis Ford Coppola primul trofeu Palme D'Or, în 1974, este subiectul unui serial cu acelaşi nume. Regizorul de origine italiană şi-a dat acordul pentru producţia

Filmul care i-a adus lui Francis Ford Coppola primul trofeu Palme D'Or, în 1974, este subiectul unui serial cu acelaşi nume.

Regizorul de origine italiană şi-a dat acordul pentru producţia unui serial pentru canalul AMC, după filmul său "The Conversation" ("Conversaţia").

Pelicula care a obţinut primul trofeu Palme D"Or, la puţină vreme după afacerea Watergate (cel de-al doilea Palme D"Or a fost primit de Coppola cinci ani mai târziu, pentru "Apocalypse Now"), explorează efectele perverse ale tehnologiei, atunci când aceasta se infiltrează în viaţa privată.

Harry Caul (interpretat de Gene Hackman), un expert în supravegherea electronică, este anagajat de un om de afaceri pentru a asculta convorbirile telefonice dintre soţie şi amantul acesteia. Hackman interpretează admirabil un personaj taciturn, însărcinat cu ascultarea ilegală a convorbirilor, a căror interpretare îi permit să dejoace o crimă. Din distribuţia filmului mai făceau parte John Cazale, Robert Duvall şi foarte tânărul, pe atunci, Harrison Ford.

Ca şi în film, acţiunea serialului este plasată în anii "70, scenariştii Christopher McQuarrie (Usual Suspects) şi Erik Jendresen şi regizorul Toni Krantz străduindu-se să nu altereze atmosfera de suspans care se regăseşte în film. Prin prisma anilor ‚70, serialul va aborda teme foarte actuale referitoare la libertatea individuală, respectul pentru viaţa privată şi rolul mass-media în manipularea opiniei publice.

Un thriller psihologic

Serialul se anunţă de pe acum extrem de interesant şi util de urmărit. "Conversaţia" este unul dintre cele mai bune thrillere psihologice care exploatează latura paranoică a personajelor. Regia, răceala tensionantă şi fascinantă, presărată cu scenele pasionante dintre soţia urmărită şi amantul ei, te duc iniţial cu gândul la "Blow Up" de Michelangelo Antonioni, înainte de a lua contact cu nebunia sumbră a personajelor.

Un suspans desfăşurat cu încetinitorul, în care fiecare plan este construit cu lentoare, pentru ca oroarea să se ofere privirii spectatorilor ca rezultat al unei aşteptări îndelungi. Scenariul, scris în maniera unui thriller, urmăreşte această obsesie: să vezi ceea ce-ţi scapă la prima privire, să descoperi moartea sub banalitatea unor amănunte cotidiene.

Filmul poate fi înţeles ca tragedie a personajului Harry Caul, personaj fără personalitate, om fără calităţi, pe care îl vedem îmbrăcat în acelaşi impermeabil, dar şi ca o cronică a unei morţi misterioase.

Punerea în scenă se dovedeşte o mare provocare pentru regizorul Toni Kantz, care va trebui să facă un serial cel puţin la înălţimea filmului lui Coppola. Deocamdată, niciun nume de actor nu a fost vehiculat pentru distribuţia acestei producţii.