Cernavodă - Belene, Podul Prieteniei II
0care urmau să curgă lapte, miere şi hidrocarburi au rămas în faza de proiect, până în ziua de azi. Băsescu, măcar, nu are griji: de creşterea economică se ocupă UE şi căpşunarii, iar
care urmau să curgă lapte, miere şi hidrocarburi au rămas în faza de proiect, până în ziua de azi. Băsescu, măcar, nu are griji: de creşterea economică se ocupă UE şi căpşunarii, iar aliaţii anglo-americani sunt garanţia că vom reuşi să impunem democraţia în Irak. Ce te faci însă că, acasă, gigacaloria arde mai mult în buzunare decât în calorifere? şi oricâte plutoane ar trimite Unchiul Sam să se joace de-a Rambo, la Babadag, mătuşa Mărioara, din Militari, tot tremură de frig dacă nu-i vin gazele de la Papaşa Putin. Soluţii ar fi, dar, ghinion, ele se află în propria bătătură, greu de observat de către cei care privesc departe, în timp şi spaţiu. Energia nucleară, cu toate riscurile ei, reduce dependenţa de hidrocarburi şi ne permite să creştem producţia industrială, fără a depăşi plafonul la emisiile de gaze cu efect de seră. Energia nucleară este mai ieftină decât cea obţinută cu cărbune ori gaz metan şi, mai mult, este singura al cărei preţ poate scădea! Centrala de la Cernavodă a fost proiectată să funcţioneze cu cinci reactoare şi astăzi merge doar unul singur. Pe măsură ce ar porni şi celelalte, producţia ar creşte şi kilowatul s-ar ieftini. Din păcate, doar autostrăzile se construiesc, în România, mai lent decât uzinele atomoelectrice.
Ca să crească viteza, ar trebui, de pildă, să se îmbunătăţească relaţia cu Bulgaria. Sofia are o mare problemă, fiindcă nu a găsit cu ce să umple golul lăsat de Kozlodui. Centrala de la Belene, care urma să preia sarcina, este atacată dur de ecologişti. Locaţia e prost aleasă - într-o zonă seismică, aproape de un oraş cu 2 milioane de locuitori, întâmplător chiar Bucureştiul, şi nu permite depozitarea deşeurilor. În schimb, Cernavodă a scăpat de necazuri: are autorizaţie, e la o distanţă dublă faţă de Bucureşti (nu mai vorbim de Sofia), într-o zonă cu un risc seismic mai redus şi pe un sol stâncos, numai bun pentru depozitarea gunoaielor radioactive. Fiindcă nu au bani, autorităţile româneşti au anunţat că merge greu construcţia la reactorul nr. 3 şi că vor să vândă ultimele două reactoare. De ce să nu le finalizeze, pe toate, în cooperare cu bulgarii? Ne iau astfel de pe cap beleaua din Belene, dar ne ieftinesc şi kilowatul! Cu sârbii, la Porţile de Fier, ne-am înţeles de minune. De ce n-ar funcţiona şi un "ţarat" nuclear româno-bulgar?
Podul Prieteniei are un picior în Giurgiu şi altul în Ruse. Cernavodă e doar pe pământ românesc. Orgoliile naţionaliste sunt încă puternice în fostele ţări comuniste, iar intrarea în UE nu înseamnă automat transformarea bulgarilor şi românilor în nemţi şi francezi. La ei, acolo, Airbusul îşi ia zborul din Toulouse, dar este şi un avion german, atâta vreme cât Berlinul are un pachet important de acţiuni în EADS. Cine va face, în cazul nostru, primul pas spre reconciliere şi cooperare? Elitele politice ar trebui să dea tonul, dar ele s-au limitat la câteva cuvinte frumoase, pentru Bruxelles. Politicienii bulgari au de luptat cu mentalităţile publicului, că doar nu degeaba e popular un mitocan ca Stoicikov, antrenorul naţionalei, a cărui principală grijă, la Constanţa, era să-i jignească pe români. De cealaltă parte, liderii de la Bucureşti n-au vreme de fleacuri. Strasbourgul e mai aproape de Paris, capitala modei, decât Sofia, în care n-au mai fost de când şi-au schimbat căciulile ruseşti, din blană de iepure, pe Versace şi Louis Vouitton.