Cercetare degeaba

Un brasovean, stabilit in Statele Unite, a primit recent un important premiu, care se acorda anual celor mai buni trei cercetatori americani. El a descoperit celula care cauzeaza cancerul tiroidian.

Un brasovean, stabilit in Statele Unite, a primit recent un important premiu, care se acorda anual celor mai buni trei cercetatori americani. El a descoperit celula care cauzeaza cancerul tiroidian. Si-a luat lumea-n cap, acum 12 ani, pentru ca "in Romania cercetatorii mor de foame". Dupa Revolutie, cercetarea romaneasca nu a reusit nici macar sa bata pasul pe loc. Fie ca e vorba de cercetarea universitara, fie ca e vorba de cea din institutele de cercetare, din institutele Academiei Romane sau din mediul economic, peste tot e dezastru. Nici o universitate romaneasca nu se afla in topul celor 500 care obtin performante in cercetare. In ultimii ani s-au infiintat zeci de universitati care nu au nici o treaba cu cercetarea. Ele sunt interesate doar sa mulga taxele de la studenti, iar cercetarea stiintifica e trecuta la capitolul "activitati la alegere". Desi se zbate in saracie, Romania a ajuns sa subventioneze cercetarea din marile tari ale lumii. Din incompetenta si indolenta, s-au recuperat doar 18 la suta din contributiile romanesti la programele europene de cercetare. Timp de trei ani, romanii au dat cercetarii europene 38 de milioane de euro si au obtinut o finantare de doar 7 milioane de euro pentru proiectele depuse. Pe langa proiectele diverselor activitati de cercetare, respinse cu brio de Comisia Europeana, suntem de rasul lumii si in ceea ce priveste revistele stiintifice. Jumatate din aceste reviste nu indeplinesc criteriile de recunoastere a calitatii stiintifice. Spatiile destinate cercetarii sunt jefuite ca-n codru. La Bucuresti si la Cluj-Napoca, terenurile destinate cercetarii agricole au fost pradate, distrugandu-se colectiile didactice cu sute de specii de plante. Terenurile Universitatii Agricole din Timisoara sunt si ele la un pas de a fi pradate. Zeci de institute de cercetare au fost scoase la privatizare doar pentru ca anumiti samsari au pus ochii pe terenurile si cladirile acestora. In 1989, in cercetare lucrau peste 150.000 de oameni. Acum au mai ramas vreo 30.000. Tinerii performanti nu mai vor sa auda de un job in acest domeniu. Prefera sa plece in strainatate, unde sunt platiti de 30 de ori mai bine. Un cercetator roman castiga mai putin de 200 de dolari, pe cand unul american ia in mana 6.000. In mediul privat, situatia e si mai grava: cercetarea nu exista. Lipsa de interes a firmelor private nu se pupa deloc cu strategiile europene in ceea ce priveste cercetarea. Aceste strategii prevad ca investitiile sectorului privat sa fie de doua treimi din bugetul total al cercetarii. Acum, degeaba romanii sunt medaliati la saloanele internationale de inventica pentru scule de masaj, de numarat pasii sau de curatat dintii, ca nici o firma de la noi din tara nu e interesata de munca cercetatorilor. Nici o guvernare postdecembrista nu a reusit sa tina cont de faptul ca invatamantul si cercetarea contribuie hotarator la progresul societatii, iar distrugerea lor nu inseamna altceva decat pierderea definitiva a contactului cu lumea civilizata.