Cel mai mare târg de vechituri, pe aleea vilelor

Locuitori din trei judeţe vin la Piteşti să-şi vândă bunurile uzate, lângă vilele somptuoase Presaţi de facturile mari la întreţinere şi de veniturile mici, zeci de pensionari din

Locuitori din trei judeţe vin la Piteşti să-şi vândă bunurile uzate, lângă vilele somptuoase

Presaţi de facturile mari la întreţinere şi de veniturile mici, zeci de pensionari din Argeş, Dâmboviţa şi Olt vin cu lucruri personale, care de care mai inedite, la târgul de vechituri aflat la graniţa dintre Piteşti şi Bradu. Vin aici, în fiecare sâmbătă şi duminică, îşi întind marfa pe jos, pe-o bucată de plastic, şi aşteaptă cumpărătorii, la fel de săraci ca şi ei…

Ca să ajungi în Târgul de vechituri al Piteştiului trebuie să urci un drum de pământ care te face să crezi că te afli într-un cătun uitat de lume, nu într-un oraş din România. Pe la jumătatea pantei găseşti primii "negustori", aşezaţi de-o parte şi de alta a drumului presărat, ici-colo, cu bălţi şi noroaie. Toată averea lor se află întinsă pe jos, pe folii din plastic sau pe cartoane.

Superofertă - câini la găleată…

Maria Teliuc, din Beleţi Negreşti, Argeş, este primul negustor care ne iese în cale. În faţa ei, pe jos, o mână de lucruri pe care le-a agonisit de-a lungul timpului şi pe care acum spune că este nevoită să le vândă. Adunate la un loc se află tot felul de obiecte, mai vechi sau mai noi, stricate sau în stare de funcţionare. O păpuşă şi sandalele de lac ale nepoţelei, care a crescut între timp, un mixer, un sifon pentru chiuvetă, o lanternă, seringi din plastic, instalaţie electrică pentru pomul de iarnă, ochelari cu lentile groase, un far de maşină, un after-shave, un tuş pentru ştampilă, fluier, pantofi şi sandale pe care le-a purtat în tinereţe, un lanţ de bicicletă sau un robinet. Alături de aceste lucruri, cărţi precum "Manualul apicultorului", "Politica economică a PCR" sau "Lupta poporului român împotriva exploatării şi asupririi sociale şi naţionale pentru independenţă", pe care femeia încearcă să le vândă la preţ de nimic. "Cât îl lasă inima pe om, atâta cer şi eu. Sunt lucruri pe care le-am adunat în 60 de ani de viaţă. După 30 de ani de muncă, am o pensie de numai trei milioane de lei", se plânge femeia. Lângă ea, într-o… găleată, doi căţeluşi! "Vindeţi câini la găleată?", am întrebat-o, mai cu jumătate de gură, nevenindu-mi să cred că bietele patrupede au fost înghesuite într-o găleată… "La găleată îi vând, cum altfel? Pe amândoi odată, că sunt fraţi, nu-i despart. Stau bine acolo, că le este cald. Găleata cu câini costă 60 de lei", spune femeia. 30 de lei pentru fiecare, căci, susţine aceasta, ar fi boxeri, daţi de fiul ei, ca
să-i vândă.

Nea Florea vinde aparate radio şi… reviste "Playboy"

La trei cartoane distanţă de câinii la găleată şi-a întins "casa" Florea Vergea, venit tocmai din Pătroaia, Dâmboviţa. Are cel puţin 100 de casete scoase la vânzare. "Nu le cumpără nici dracu'! Acum lumea ascultă pe discuri, pe calculatoare. Dar poate se nimereşte şi pe la noi un miliardar excentric, care face colecţie de antichităţi", glumeşte omul. Pe lângă casete, mai are întinse pe jos câteva linguri şi furculiţe, o mână de pixuri fără mină, o telecomandă, cinci siguranţe electrice, două întrerupătoare, o clanţă şi trei radiouri marca Gloria. "De 30 de ani am radiourile, lucruri durabile, ca lumea, nu ca ăstea de acum, făcute pe vapor. Şi nu m-aş fi despărţit de ele nici mort, dar nu mă mai ţin după cheltuieli", se plânge omul. De pe o margine a cartonului fac cu ochiul trei numere ale revistei... "Playboy". Omul roşeşte. Zice că le are de la nepot şi că nici măcar nu s-a uitat pe ele.

La vânzare porumbei... "jucători ca Băsescu"

Marin Ion a venit tocmai din Corbi, judeţul Olt. Omul şi-a luat cu el singura avere care i-a mai rămas - porumbeii. Stă în mână cu un porumbel alb şi pufăie de zor. Mă apostrofează atunci când îi fac poză. Îi laud porumbiţa cea albă, dar omul zice că e porumbel toată ziua. "Chiar dacă pare femeie, ăsta e bărbat. E porumbel din ăla, jucător. Ca Băsescu! Cred că e frate-su. E trombonist ca el şi umblă numai după femei", râde nea Marin. Lângă el, într-o cuşcă, mai are vreo 20 de... fraţi ai preşedintelui, toţi porumbei-jucători. Îi vinde cu 5 sau 10 lei. Cumpărătorii nu se dau însă în vânt după porumbeii lui nea Marin. Şi nici după pălăriile lui Sandu Gheorghe, din Cocu, Argeş. Pălării pe care le-a purtat o viaţă întreagă şi pe care acum, forţat de împrejurări, le scoate la vânzare. "Asta e prima mea pălărie. Tata mi-a cumpărat-o. Pe asta, neagră, mi-a cumpărat-o nevasta, la însurătoare. Pălăria verde, de pădurar, o am de la prima vânătoare. O dau cu 30 de lei. Asta e, pensie mică, toate scumpe. Nu mai răzbim de niciun fel", ne spune omul, iar în ochii lui se citeşte regretul de a renunţa la lucrurile de care-l leagă o mulţime de amintiri.

La găleată îi vând, cum altfel? Pe amândoi odată, că sunt fraţi, nu-i despart. Stau bine acolo, că le este cald. Găleata cu câini costă 60 de lei
Maria Teliuc
localnică din Argeş