Case pentru partid

Homlesi fierti in canalele Bucurestilor, scosi la suprafata ca sa-i incarce masina morgii, alaturi de o galerie de chipuri razande satisfacut, fruntasi ai PSD care asteapta cheia vilelor din Vitioara:

Homlesi fierti in canalele Bucurestilor, scosi la suprafata ca sa-i incarce masina morgii, alaturi de o galerie de chipuri razande satisfacut, fruntasi ai PSD care asteapta cheia vilelor din Vitioara: puse impreuna, cele doua realitati compun blazonul guvernarii social-democrate. Ce au facut in rastimpul de cand se afla la putere cei care au promis ca vor actiona "pentru oameni, alaturi de ei"? Au indulcit populist numele unor institutii. Nu mai e Ministerul Muncii si Protectiei Sociale, ci al Muncii si Solidaritatii Sociale, nu se mai cheama simplu Ministerul Sanatatii, ci Ministerul Sanatatii si Familiei. Solidaritate, familie - valori generoase. Suntem siliti insa sa ne intrebam, cu doi ani inainte de expirarea mandatului: solidaritate - cu cine? familia - cui? Cat de frumos s-a priceput dl. Ion Iliescu, pe atunci presedintele PDSR, in campanie, sa puna degetul pe rana, ridicand masele la o intalnire cu electoratul in Pascani: "Pentru cine construieste Agentia Nationala a Locuintelor? Sunt apartamente de 2-3 camere, care valoreaza 200-300 de milioane. Cine isi permite sa le cumpere? Avansul initial este de 30 la suta, iar ratele lunare - peste 2 milioane. Nu e rau ca se construiesc apartamente, dar de ele nu va beneficia decat o patura redusa de oameni". E fix ce se face ca nu pricepe responsabilul cu constructia de locuinte al guvernului Nastase. Anume ca amplasamentul de lux din zona Vitioara nu rezolva decat problemele unor colegi de partid deja "rezolvati". Oamenii au apartamente bune, nu alcatuiesc impreuna nici macar o patura sociala, necum sa reduca presiunea uriasa exercitata de criza de locuinte. Pentru un guvern ca al Romaniei, care e obligat sa se confrunte cu cateva crize deodata, sa dramuiasca banul public, putin si scump, tabla de prioritati a ANL-ului e dubioasa de-a dreptul. Garantezi credite, bagi banii in apa-gaze-canal si alte facilitati ca sa mai atenuezi din criza locuintelor sau toci banul public pentru locuinte de lux? Raspunsul e departe de social-democratie cum e Cartierul Francez din Primaverii de cartierul Ferentari: mai intai vile pentru bogati, apoi, daca s-o putea, si niscai apartamente pentru cei fara acoperis. Daca eroii din Vitioara si-ar fi cumparat terenuri - cu bani gheata sau cu credite de la banci - si s-ar fi pus pe construit, toata lumea ar fi avut de castigat, de la proprietari la ultimul faiantar. Numai ca domniile lor au inceput prin a tese o intreaga inginerie funciara, cu un teren scos din proprietate publica, plimbat prin parohia administrativa unde au painea si cutitul si donat generos statului pentru a le putea fi incredintat. In tot acest demers iscusit nu e nimic ilegal, dar tot demersul e de o gaunosenie morala desavarsita. Ne e foarte greu sa uitam ca PDSR a obtinut voturi si pentru ca a vandut iluzia a 38.000 de apartamente care urmau sa fie construite pentru romanii de rand, adica oamenii necajiti. S-au dat in folosinta 106! Restul sunt vorbe de claca, poeme in proza pentru fluturasii electorali, revopsiti, din 2004. Agentia Nationala pentru Locuinte e condusa conform preceptului (deloc social-democrat) "cui are i se va mai da, iar cui nu are i se va lua si ce nu are". Dl. secretar de stat Sechelariu, care a transformat ANL intr-o afacere de partid, se lauda cu creditul ipotecar, varandu-ne pe gat exemple din Europa civilizata si acuzandu-i, pe cei care au umorul sa nu-l creada, de "mentalitati comuniste". O fi bun creditul ipotecar la Paris, la Londra, la Roma, va fi bun si la Bucuresti, dar, dupa cum arata costeliva noastra clasa de mijloc, cam prin 2020. Atat timp insa cat in Romania sunt oameni care traiesc in corturi, in vagoane trase pe linie moarta, in canale, prin "circurile foamei", si - cei mai norocosi - in garsoniere sau apartamente mizere, unde stau claie peste gramada cateva generatii, de la nepoti la strabunici, prioritatea ANL-ului e una singura - sa construiasca locuinte ieftine. Cati oameni fara casa mai trebuie sa fiarba prin canale pentru ca "capitalistii" (inevitabila cacofonie) de la putere sa priceapa ca intre ilegal si imoral nu e o distanta mai mare decat cratima care leaga sintagma "social-democratie"?