Care conflict de interese?!

Trecuse Saptamana Mare, trecuse si Saptamana Luminata, ba chiar si Saptamana Prelungita de vacanta nationala si romanilor nu li se aratase nici o minune aievea. Scepticii aveau sa fie insa fulgerati

Trecuse Saptamana Mare, trecuse si Saptamana Luminata, ba chiar si Saptamana Prelungita de vacanta nationala si romanilor nu li se aratase nici o minune aievea. Scepticii aveau sa fie insa fulgerati de o imagine miraculoasa, in sfanta zi de luni, 5 mai, cand tot romanul se intorcea obidit la munca: parlamentarii incompatibili faceau coada la autodenunt! Sa-i vezi inghesuindu-se pe senatori si deputati ca sa recunoasca, sub semnatura proprie, ca au afaceri si ca presteaza si alte activitati extraparlamentare, mai ca-ti venea sa te freci la ochi ca sa inlaturi mahmureala sarbatorilor. Privind mai limpede, te dumireai imediat: nu-i nici un miracol, ci acelasi miraj care se risipeste de fiecare data cand crezi ca il vei atinge cu mana. Agitatia cu incompatibilitatile nu e decat o actiune cu staif european, masluita insa romaneste. Ziua in care parlamentarii si-au declarat afacerile ar fi trebuit sa intre in istorie drept data de la care a inceput reforma reala a clasei politice. Dincolo de angajamentele asumate prin puterea legii de Guvern si PSD pentru combaterea coruptiei, obligatia demnitarilor de a evita conflictul intre interesele personale si cele nationale ar fi trebuit sa puna capat unui intreg deceniu de duplicitate in politica romaneasca. Gata cu traficul de influenta, gata cu promovarea propriilor privilegii, gata cu aranjamentele in folos personal! De fapt, miraculoasa coada pentru depunerea notificarilor de incompatibilitate nu era decat o sfidare la adresa celor ce-si legau speranta de acest moment. Dupa 10 ani de tertipuri pentru evitarea acestei disocieri intre politica si afaceri, parlamentarii au amanat pana in ultimele ore permise de lege inmanarea declaratiilor la secretariatele celor doua Camere. Nadejdea ca o ordonanta salvatoare sau vreo norma interna a Birourilor permanente va intoarce legea din drum sau va prelungi termenele, i-a indemnat pe cei mai nevinovati dintre incompatibili sa traga la maximum de timp. Cei mai ingeniosi si-au pregatit deja culoarele de ocolit interdictia: firme trecute pe numele soacrei - devenita brusc persoana de mare incredere in casa -, SRL-uri cesionate unor precoci manageri de 7-8 anisori - care vor lasa Fox Kids pentru a urmari cotatiile de pe Wall Street. Ba, de ce nu, firme de management care sa preia administrarea societatilor conduse pana mai ieri de domnii senatori si deputati, din care legea nu le mai interzice sa faca parte ca actionari. Cei mai putin inspirati au recurs la metoda batraneasca dar sigura, a apelului la derogari si exceptii, pentru a-si putea pastra ambele calitati. Si, uite asa, dupa puterile fiecaruia, parlamentarii si ceilalti demnitari si functionari vizati de infricosatorul act normativ au reusit sa-l faca inofensiv. O noua brosura in raftul prafuit al legilor inutilizabile din Romania. Cu siguranta pisicii aruncate de la etaj, multi dintre incompatibili nu s-au sfiit sa anunte imediat ca au deja solutia pentru a cadea in picioare: Trita Fanita dadea biznisul cu cereale pe mana fetelor, peremistul Ionel Alexandru anunta ca-si inzestreaza sotia cu puteri absolute asupra editurii sale, Viorel Gheorghiu-BMW cauta administrator pentru numeroasele sale firme, dar era increzator (doar si-a inscenat el furtul masinii, n-o fi acum in stare sa gaseasca un manager-marioneta?!), C.V. Tudor se infoia ca isi transfera afacerea cu revista fiicei de 8 ani si tot asa. Recordul la grosimea obrazului il batu insa Culita Tarata: dupa ce pana mai deunazi se razboia cu "organele" care-i pusesera popriri pe Insula Mare, acum se fandosea ca, de fapt, nici nu are vreo firma pe numele lui. Asa se face ca doar 2 (doi) parlamentari au avut onestitatea de a face pasul decisiv, anuntand ca se retrag din politica pentru a-si vedea mai departe de afaceri. Gestul lui Videanu si Patriciu este singurul care da sens legii, producand disocierea reala dintre cele doua calitati. In lipsa unor mecanisme adevarate de control, pe fondul atator brese lasate in lege, asa-zisa curatenie morala ce se astepta a incepe odata cu aplicarea acestui act normativ e doar o simpla mutare a gunoiului sub pres. Nici prevederile referitoare la declararea averilor nu sunt insotite de mijloace clare de verificare. Nici imunitatea nu a fost inca restransa pentru a nu mai permite parlamentarului sa se sustraga din fata pedepselor penale. Nici sistemul electoral nu a fost modificat ca sa impiedice infiltrarea in Legislativ a infractorilor, a oportunistilor si a incompetentilor cu pile la sefii de partid. Nici macar controlul psihiatric la admiterea in Parlament nu a fost acceptat. Si atunci ne miram ca deputatul Gheorghiu isi aranjeaza furtul BMW-ului? Ca Luca Stefanoiu goneste beat la volan, omorand copii? Ca Sandache il ameninta pe Hogea ca-i taie c... ele? Ca Lazar Maior da cu pumnul ca un ghertoi de Ferentari, ca Ioan Seche cere reesalonari si scutiri de datorii pentru firma nevestei? Ca Hrebenciuc asigura masinile Parlamentului prin firma sa? Toate astea sunt incompatibile cu calitatea de parlamentar si prea putine din ele sunt eliminate prin aceasta lege. Care, culmea, se cheama, in mod cinic, Legea conflictului de interese. Care conflict, cand interesele personale le depasesc implacabil pe cele ale tarii!