Când începe, de fapt, Paștele. Noaptea în care se sfințește pâinea, sub formă de anafură
0Creștinii ortodocși au intrat luni în Săptămâna Patimilor și se pregătesc de Învierea Domnului, al cărei început, din punct de vedere liturgic, este în noaptea dinaintea primei zile de Paște.
„Ziua Învierii Domnului, cunoscută și sub numele de Paști începe, din punct de vedere liturgic, în noaptea dinainte; la miezul nopții, când se spune că mormântul s-a deschis și a înviat Hristos. Chiar dacă românii participă în număr destul de mic la Sfânta Liturghie din această noapte sfântă, ei vin la Slujba Învierii, pentru a lua lumina. Apoi se duc pe la casele lor, revenind, dimineață, la biserica, în locurile unde se sfințește pasca și prinoasele”, explica cercetătorul etnografic Sorin Mazilescu.
Ce se întâmplă în această noapte
Este noaptea în care se pregătește anafura.
„În biserică este obiceiul ca, în această noapte, să se sfințească pâinea numită paști, fie sub formă de anafură sau anafură amestecată cu vin (în Vestul țării). În Bucovina, această pâine, sub formă de prescuri, o aduc la biserică femeile, în Vinerea Mare, când se slujește Sfântul Maslu. Iar în zona Banatului o aduce o singură familie, în Marea Joi, ca milostenie pentru o rudă decedată în anul care a trecut, împreună cu vin și vase”, spune, „doctorul legendelor argeșene”, Sorin Mazilescu.
Credincioșii participă, în toată țara, la Slujba Învierii. În unele locuri (Moldova, Bucovina) la miezul nopții, când se spune că s-a deschis mormântul și a înviat Hristos, se aud împușcături și pocnituri.
„După unii etnologi, acestea s-ar face pentru alungarea spiritelor rele, dar în acest moment ele nu au nimic de-a face, în acest context, decât cu învierea din mormânt a lui Hristos; vestesc deschiderea mormântului Domnului”, explică Sorin Mazilescu.
În alte zone, în noaptea Învierii, există obiceiul - păstrat în unele locuri - ca oamenii să aprindă, pe dealuri, „focurile de veghe”.
„În jurul lor, oamenii istoriseau întâmplări din viața lui Hristos. Flăcăii săreau peste aceste focuri, pentru ca vrăjitoarele și fermecătoarele să nu aibă putere asupra lor. În zilele noastre, ele se mai fac, sporadic, prin curțile bisericilor, ca oamenii să prindă și momentul Învierii”, mai spune cercetătorul etnografic.
Din noaptea Învierii, salutul obișnuit este înlocuit cu cel de „Hristos a-nviat”, la care se răspunde „Adevărat a-nviat”, până la Înălțarea Domnului.
Se spune că lumânarea de la Înviere are puteri deosebite
Învierea Domnului este privită, în zilele noastre, ca o sărbătoare a luminii.
„Puteri deosebite i se atribuie și lumânării de la Înviere, care este păstrată șapte ani și aprinsă în caz de grindină, furtuni, sau mari primejdii. Noaptea Învierii este deosebită, ea simbolizând noaptea luminii, a izbăvirii omului din iad, din păcat și din moarte. Spun sfinții că întreaga omenire va învia după modelul Învierii lui Hristos. Seara sau la miezul nopții, când oamenii merg la slujba Învierii, aprind lumânări la mormintele celor morți din neamul lor. În Bucovina e obiceiul ca, în noaptea Învierii, să se lase luminile aprinse în toată casa și în curte, ca să fie luminată gospodăria, în cinstea luminii pe care a adus-o Hristos în lume, prin Învierea Sa”, arată Sorin Mazilescu.