Body shaming și iluzia perfecțiunii: cum rețelele sociale ne afectează încrederea în sine
0Într-o lume digitală dominată de imagini idealizate și filtre AI care ne alterează realitatea corporală fizică, cum putem să ne protejăm și ce responsabilități au platformele sociale și autoritățile în România pentru combaterea acestei forme periculoase de agresiune?
Body shamingul, fenomenul toxic care se răspândește pe rețelele sociale mai ceva ca o epidemie, nu mai este doar o problemă izolată, ci o amenințare reală la sănătatea emoțională și psihică a utilizatorilor, mai ales a femeilor și adolescenților. Potrivit unui raport realizat de Salvați Copiii România (2021), 40% dintre adolescenții români au declarat că au fost victime ale bullyingului și hărțuirii online, body shamingul fiind printre cele mai frecvente forme. De asemenea, un alt studiu global dezvăluie că 80% dintre adolescente recunosc că folosesc regulat filtre de înfrumusețare pe social media, ceea ce crește considerabil riscul apariției tulburărilor de percepție corporală.
Un război invizibil: idealul de frumusețe vs propriul corp
„Weekend Adevărul“ a discutat cu Diana Nechita, psiholog clinician și psihoterapeut, pentru a înțelege mai bine impactul profund pe care îl are fenomenul de body shaming asupra sănătății noastre. Conferențiar la Universitatea „Babeș-Bolyai“ din Cluj-Napoca, Diana Nechita desfășoară activităţi de cercetare axate în principal pe imaginea corporală și tulburările de comportament alimentar, precum anorexia și bulimia. Experiența directă cu paciente care se confruntă cu astfel de probleme i-a permis să înțeleagă în profunzime efectele negative ale body shamingului și să dezvolte metode realiste și eficiente de intervenție psihologică.
„Datele și literatura științifică arată constant că femeile care experimentează frecvent comentarii negative despre aspectul lor fizic dezvoltă în timp o insatisfacție corporală accentuată. Practic, cu cât aud mai des afirmații precum «ești grasă», «ești urâtă», «nu vezi cum arăți?», cu atât cresc șansele să devină profund nemulțumite de propriul corp. Chiar dacă inițial încearcă să ignore aceste comentarii, ele atrag inevitabil atenția asupra defectelor percepute și le determină pe femei să încerce să se apropie cât mai mult de idealul de frumusețe impus de societate“, explică psihologul.
De asemenea, Diana Nechita atrage atenția asupra unor consecințe profunde, adesea invizibile la prima vedere, pe care fenomenul body shaming le are asupra sănătății fizice și emoționale a celor afectați. Dincolo de simpla nemulțumire față de propriul corp, efectele criticilor constante pot fi devastatoare: „Astfel apar comportamente alimentare problematice, precum dietele extreme, exercițiile fizice făcute până la epuizare sau chiar episoadele de mâncat compulsiv. Acestea din urmă sunt urmate, adesea, de încercări disperate de compensare, prin metode nesănătoase precum consumul de laxative sau diuretice, creând astfel un cerc vicios greu de rupt fără ajutor specializat“.
Cu cât expunerea la comentarii negative despre aspectul fizic este mai frecventă și mai intensă, cu atât riscul dezvoltării unor tulburări severe crește. Date recente indică faptul că aproximativ jumătate dintre adolescenții afectați recunosc că fenomenul îi face să se simtă mai triști și mai deprimați, dezvoltând astfel o percepție negativă persistentă asupra propriului corp. Mulți dintre ei ajung să resimtă frecvent emoții precum furie sau chiar teamă constantă. „Din cauza fricii de a fi judecați, adolescenții ajung să evite contexte sociale sau activități cotidiene obișnuite. Astfel, izolarea socială devine o problemă suplimentară, iar cercul social și calitatea vieții lor scad dramatic“, mai spune Diana Nechita.
Parcă trăim acum mai mult ca niciodată într-o epocă în care îmbătrânirea femeii este văzută ca ceva inacceptabil. În timp ce la bărbați semnele îmbătrânirii sunt privite cu o mai mare toleranță, femeilor li se reproșează apariția ridurilor, faptul că refuză să-și vopsească părul, că nu fac suficient sport sau că nu sunt destul de atente la alimentație. - Diana Nechita, psihoog clinician
Totodată, Diana Nechita subliniază influența pe care o are social media asupra percepției noastre despre propriul corp în corelație cu riscurile la care ne supunem atunci când ne comparăm constant cu diverse modele sau influenceri: „Atunci când petrecem mult timp pe social media, inevitabil ne comparăm cu persoane care au făcut din imaginea lor un mod de viață, un job în sine. Este normal ca influencerii și modelele să investească resurse considerabile în aspectul lor fizic, dar noi, ceilalți oameni, avem alte priorități și alte lucruri de făcut în viața de zi cu zi. Dacă ne comparăm constant cu acel 1-5% al oamenilor care au un corp ideal, bineînțeles că vom ieși în dezavantaj. Este ca și cum ai încerca să repari ceva pentru prima dată în casă, iar apoi să te compari cu un tâmplar profesionist. Evident că prima încercare nu va fi perfectă“.
Skinny vs Marilyn Monroe
În realitate, frumusețea este diversă și subiectivă, iar idealurile se schimbă de la o epocă la alta. Este important să ne reamintim că standardele de frumusețea nu sunt fixe, ele variază mult, uneori chiar și pe parcursul unui singur deceniu. Gândiți-vă la Marilyn Monroe, un exemplu celebru, care era considerată în perioada ei idealul absolut de frumusețe feminină, dar dacă am compara-o cu standardele promovate azi, ar părea mult mai normală, cu un corp natural, firesc. Iar schimbarea acestor standarde poate fi observată inclusiv în interiorul familiilor noastre: „Poate ne amintim că bunicile noastre spuneau adesea că o femeie frumoasă este cea «grăsuță și roșie în obraji». În acea perioadă, să fii foarte slabă nu era considerat un semn al frumuseții sau al sănătății, ci dimpotrivă, o problemă. Astăzi, lucrurile s-au schimbat complet și idealul feminin promovat este cel al femeii extrem de slabe, cu dimensiuni aproape imposibil de atins pentru majoritatea oamenilor“. Însă, chiar și atunci când standardul dominant e cel al femeii suple, body shamingul nu dispare, ci pur și simplu își mută focusul pe altceva. Inclusiv femeile foarte slabe ajung să fie criticate – „ești prea slabă“, „arăți ca o scândură“ –, iar aceste comentarii sunt la fel de nocive și reprezintă tot o formă de body shaming, arătând că fenomenul nu iartă pe nimeni și că standardele impuse de societate sunt imposibil de atins.
De asemenea, psihoterapeutul subliniază că, deși fenomenul de body shaming ne poate afecta în mod constant, există totuși anumite perioade critice ale vieții în care suntem mult mai vulnerabili în fața acestor critici și presiuni sociale: „Cred că sunt mai multe perioade sensibile în care body shamingul poate avea un impact profund asupra noastră. De exemplu, adolescența e un moment extrem de vulnerabil, deoarece în această etapă creierul nostru încă se află în formare. Adolescentele și adolescenții trec prin schimbări rapide și vizibile ale corpului, pe care adesea nici nu le înțeleg complet, iar expunerea constantă la comentarii negative și imagini idealizate poate afecta dramatic dezvoltarea lor emoțională și percepția de sine“. Mai ales pentru fetele tinere, care se confruntă cu standarde tot mai nerealiste promovate în social media, impactul acestor critici poate avea efecte negative pe termen lung asupra încrederii în sine și sănătății lor mentale.
Când suntem cele mai vulnerabile
În fapt, femeile și adolescentele devin mult mai vulnerabile la fenomenul body shaming în anumite momente specifice ale lunii, cum ar fi perioada sindromului premenstrual (PMS), caracterizată adesea de balonare, retenție de apă și schimbări emoționale. La nivel european, prevalența PMS variază între 20% și 40%, conform unui studiu publicat în 2019 în revista „Annals of General Psychiatry“. Statisticile mai spun că sindromul premenstrual afectează aproximativ 3 din 4 femei din România, manifestându-se printr-o serie de simptome fizice și emoționale înainte de menstruație. „Atunci când ne confruntăm cu sindromul premenstrual, știm deja că emoțiile noastre pot fi mult mai greu de gestionat decât de obicei. Suntem mai iritabile, mai sensibile și resimțim mai acut presiunea comentariilor sau criticilor legate de aspectul nostru fizic. În astfel de momente vulnerabile, expunerea suplimentară la critici sau comparații toxice din exterior este exact ca și cum am pune gaz pe foc—nu face decât să amplifice dificultățile emoționale pe care deja le avem“, explică psihologul.
Astfel, Diana Nechita ne recomandă să fim mai atente la noi înșine și la ce ne expunem în aceste perioade vulnerabile: „Este extrem de important ca femeile și adolescentele să devină conștiente de momentele în care sunt mai vulnerabile și să învețe să gestioneze mai atent expunerea la situații toxice din mediul online și offline. Cu cât știm mai bine ce se întâmplă cu noi în astfel de perioade și cât de ușor ne pot afecta comentariile negative, cu atât vom putea să ne protejăm mai eficient sănătatea emoțională și să limităm impactul negativ al fenomenului body shaming“.
Stigmatizarea menopauzei
În plus, un aspect adesea ignorat al fenomenului body shaming este impactul profund pe care acesta îl are asupra femeilor aflate în perioade sensibile ale vieții, cum ar fi menopauza sau premenopauza. Psihologul subliniază că aceste perioade naturale de schimbări corporale pot deveni extrem de dificile din cauza presiunii sociale și a criticilor constante: „Menopauza și perioada premenopauzei sunt momente în care corpul unei femei trece prin transformări semnificative – creștere în greutate, acumularea grăsimii în zona taliei, pierderea fermității pielii. Aceste schimbări naturale, cu care multe femei nu sunt familiarizate pentru că în cultura noastră nu se discută deschis despre ele, fac ca femeile să devină și mai vulnerabile la comentarii și critici privind aspectul lor. Am întâlnit inclusiv cazuri de femei care recurgeau la tratamente hormonale sau alte metode pentru a întârzia cât mai mult aceste schimbări, tocmai din teama de a nu fi percepute negativ de ceilalți, teama că își pierd feminitatea, că se îngrașă vizibil sau că pielea lor își pierde elasticitatea“.
Psihologul atrage atenția și asupra unei alte forme subtile și toxice de body shaming care a început să capete amploare în mod special în ultimii ani – stigmatizarea procesului natural de îmbătrânire a femeilor: „Parcă trăim acum mai mult ca niciodată într-o epocă în care îmbătrânirea femeii este văzută ca ceva inacceptabil. În timp ce la bărbați semnele îmbătrânirii sunt privite cu o mai mare toleranță, femeilor li se reproșează apariția ridurilor, faptul că refuză să-și vopsească părul, că nu fac suficient sport sau că nu sunt destul de atente la alimentație. Este ca și cum nu ar mai fi permis să îmbătrânești în mod natural. În ziua de astăzi, dacă alegi să îmbătrânești fără proceduri cosmetice, estetice sau intervenții medicale, ești privită aproape ca și cum ai greși față de tine însăți și față de ceilalți“.
Aceste presiuni duc uneori femeile spre cealaltă extremă, explică psihologul, către o obsesie nesănătoasă de a evita orice semn al îmbătrânirii: „Din teama de a fi judecate și comparate cu altele, multe femei încep să își facă tot felul de intervenții estetice și proceduri cosmetice, până când ajung să nu se mai recunoască deloc în oglindă“. Din păcate, de multe ori, presiunea socială ajunge să împingă femeile către cealaltă extremă: în loc să se preocupe firesc și echilibrat doar de cum să îmbătrânească sănătos, ele încep să ducă o luptă disperată împotriva timpului. Astfel apar intervențiile exagerate și obsesia de a ascunde orice semn al vârstei reale.
Prizonieri în propriul corp
Un fenomen periculos, mai puțin vizibil, dar cu efecte profunde asupra sănătății emoționale și fizice este auto-body shamingul. Spre deosebire de formele clasice de body shaming, în care criticile vin din exterior, auto body shamingul presupune internalizarea profundă a acestor critici. Astfel, persoana ajunge să-și privească propriul corp prin prisma unor standarde nerealiste, promovate în societate și intensificate în mediul online. Rezultatul este că începem să ne judecăm aspru propriul corp, necriticând doar anumite aspecte, ci chiar esența propriei identități fizice. Acest fenomen subtil, adesea ignorat, contribuie direct la scăderea încrederii în sine, apariția anxietății sociale, dezvoltarea tulburărilor alimentare și, în cazuri grave, la o disociere emoțională severă față de propriul corp.
„Auto-body shamingul apare atunci când internalizăm atât de mult standardele nerealiste promovate în social media și în societate, încât începem să le percepem ca fiind normale și să ne judecăm propriul corp foarte aspru, după aceste standarde. Studiile recente sunt chiar alarmante în această privință: de exemplu, cercetările efectuate în ultimii ani arată că fetițele încep să fie conștiente de aceste standarde încă de la vârsta de 4 ani. Astfel, de la o vârstă extrem de fragedă, copiii învață că trebuie să arate într-un anumit fel, să aibă o anumită siluetă, să se îmbrace în anumite moduri pentru a fi acceptați sau iubiți de ceilalți“, explică psihologul.
Auto-body shaming: când ne transformăm propriul corp într-un inamic
Psihoterapeutul Diana Nechita explică modul în care filtrele de pe social media contribuie decisiv la dezvoltarea tulburărilor de percepție corporală și chiar la apariția unor afecțiuni severe, precum tulburarea dismorfică corporală: „Este interesant faptul că, deși majoritatea oamenilor conștientizează că imaginile văzute online sunt adesea modificate, iar unele platforme chiar au început să includă avertismente care precizează că o fotografie a fost editată, creierul nostru nu ține cont de aceste disclaimere. Astfel, în ciuda conștientizării faptului că aceste imagini nu reflectă realitatea, ele continuă să ne influențeze la nivel emoțional ca și cum ar fi complet autentice“, explică Diana Nechita.
Acest fenomen se explică prin mecanismul psihologic al comparației sociale, continuă ea: „Vedem o imagine filtrată și imediat facem comparația cu noi înșine – privim tenul nostru, corpul nostru, hainele noastre și inevitabil constatăm diferențele. Chiar dacă ne spunem conștient că imaginea este falsă, expunerea repetată la astfel de imagini reduce capacitatea creierului nostru de a face clar distincția între real și ireal. Practic, nu mai avem suficiente resurse cognitive pentru a filtra conținutul la care suntem expuși zilnic în mediul online“. În fapt, potrivit unui studiu publicat în 2021 în jurnalul „Cyberpsychology, Behavior and Social Networking“, expunerea repetată la imagini editate pe rețelele sociale este direct asociată cu o insatisfacție corporală mai mare și cu riscul apariției tulburării dismorfice corporale, mai ales în rândul adolescenților și tinerilor adulți din Europa.
Psihoterapeutul mai subliniază și o perspectivă neuroștiințifică esențială: „Creierul nostru nu distinge întotdeauna clar între realitate și imaginație – dacă îi oferim repetat o imagine, chiar și falsă, o percepe ca fiind autentică. E exact ca în cazul știrilor false – fake news. După ce am fost expuși repetat unei informații false, creierului nostru îi vine foarte greu să corecteze acea informație. E nevoie de un efort conștient enorm pentru a mai percepe imaginea respectivă ca fiind falsă și pentru a preveni influențarea comportamentului nostru de către ea“.
De la conștientizare la trivializare
Recent, pe platformele de social media au devenit populare și anumite filtre digitale care imită vânătăile, rănile sau alte urme ale violenței domestice. Deși este posibil ca intenția inițială din spatele acestor filtre să fi fost una de conștientizare și educare a publicului despre violența împotriva femeilor, modul necontrolat în care au fost utilizate a dus la o trivializare periculoasă a fenomenului. Psihoterapeutul Diana Nechita exprimă o îngrijorare serioasă privind acest trend: „Personal, nu înțeleg utilitatea reală a acestor filtre decât dacă ar fi folosite exclusiv în cadrul unor campanii bine gândite și atent controlate despre violența domestică. Din păcate, în realitate, aceste filtre sunt utilizate adesea în contexte nepotrivite, chiar batjocoritoare, trivializând și minimizând gravitatea unei probleme extrem de serioase, cum este violența domestică“.
Această utilizare greșită este cu atât mai gravă cu cât fenomenul violenței domestice rămâne extrem de răspândit atât în România, cât și în Europa. Potrivit unui raport din 2023 al Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene, aproape una din trei femei din UE a suferit violență fizică sau sexuală în cursul vieții. În România, conform datelor publicate în 2022 de Inspectoratul General al Poliției Române, numărul cazurilor raportate de violență domestică a crescut semnificativ în ultimii ani, ajungând la peste 50.000 de cazuri anual.
Impactul utilizării acestor filtre asupra victimelor reale ale violenței domestice este unul profund negativ și agravează izolarea acestora: „Persoanele care chiar sunt victime ale violenței domestice pot percepe aceste filtre și trenduri virale ca pe o batjocură față de suferința lor reală, ceea ce le face și mai dificil să caute ajutor sau să vorbească despre situația lor. Comentariile superficiale sau negative care apar în urma folosirii acestor filtre – «probabil a meritat», «nu e mare lucru» – contribuie suplimentar la stigmatizarea victimelor, descurajându-le să raporteze abuzurile și să solicite sprijin specializat“, subliniază psihoterapeutul.
Vulnerabilități digitale: de la body shaming la atacuri cibernetice
De cealaltă parte, folosind aceste filtre ne expunem și anumitor riscuri privind siguranța în mediul online. „Weekend Adevărul“ a discutat cu Fraga Țariuc, fondatoare și președintă a organizației Women4Cyber România, despre riscurile reale pe care le prezintă utilizarea filtrelor bazate pe inteligența artificială în social media: „Fenomenul body shaming poate duce inclusiv la doxing. Când folosim filtre, când publicăm fotografii editate sau când folosim site-uri sau aplicații externe pentru a edita aceste imagini, riscăm să ne expunem neintenționat datele personale unor platforme vulnerabile, nesigure, care pot fi ulterior compromise de atacuri cibernetice“. Problema principală, continuă ea, este că la acest moment măsurile implementate de platformele sociale pentru combaterea acestor riscuri sunt insuficiente. „În primul rând, platformele ar trebui să implementeze algoritmi mult mai eficienți pentru limitarea și eliminarea conținutului toxic sau abuziv. În plus, transparența privind modul în care filtrele și aplicațiile prelucrează datele personale este extrem de importantă“, mai spune aceasta.
Experta atrage atenția și asupra responsabilității personale a utilizatorilor: „Și noi, ca utilizatori – mai ales femeile, care sunt mult mai vulnerabile la astfel de riscuri – trebuie să fim conștienți că atunci când folosim astfel de filtre sau aplicații externe, ne asumăm implicit un anumit risc. E important să fim informate, să verificăm dacă aplicațiile sunt sigure, cum sunt prelucrate imaginile și ce date personale oferim platformelor respective. Lipsa educației digitale ne face vulnerabili și expuși abuzurilor online, inclusiv fenomenului de doxing“.
Soluții tehnologice
În ceea ce privește măsurile concrete pe care le putem lua când devenim victime ale body shamingului în mediul online, Fraga Țariuc subliniază că responsabilitatea majoră în combaterea fenomenului de body shaming revine în primul rând platformelor digitale, dar că acestea rareori acționează proactiv în direcția protejării reale a utilizatorilor. „Din păcate, platformele se mișcă greu, iar schimbările apar doar în urma unor presiuni externe semnificative – fie din partea utilizatorilor, fie din partea autorităților. Fără aceste presiuni, nu se întâmplă aproape nimic. Dacă un expert descoperă o vulnerabilitate sau o soluție tehnică eficientă, trebuie să se adreseze direct platformei și să insiste ca acestea să fie adoptate“, punctează Fraga Țariuc.
„Dacă abuzul devine grav – de exemplu, amenințări directe, șantaj sau hărțuire persistentă –, este absolut necesară sesizarea Poliției. Există prevederi clare privind hărțuirea online și violența cibernetică.” - Fraga Țariuc, specialist cybersecurity
Pentru a reduce riscul fenomenului de body shaming și a folosi rețelele sociale într-un mod sănătos și responsabil, Fraga Țariuc recomandă ca utilizatorii să adopte o serie de măsuri concrete și practice. „Primul pas pe care îl recomand este setarea profilurilor ca private, astfel încât conținutul publicat să fie disponibil doar persoanelor de încredere. Platforme populare precum Instagram și TikTok permit utilizatorilor să filtreze comentariile și să limiteze interacțiunile, ceea ce reduce semnificativ riscul expunerii la conținut abuziv sau ofensator“, spune Fraga Țariuc.
De asemenea, o altă măsură importantă este blocarea și raportarea agresorilor: „Fiecare platformă socială are instrumente specifice de raportare a conținutului și comportamentelor ofensatoare. Este crucial ca femeile să nu ezite să blocheze imediat persoanele care le hărțuiesc sau fac comentarii negative și să raporteze rapid conținutul abuziv folosind butonul special disponibil pe toate rețelele sociale“.
Raportarea eficientă a body shamingului
Fraga Țariuc recomandă utilizatorilor să fie proactivi și să urmeze câțiva pași esențiali, care cresc șansele unei intervenții rapide și eficiente din partea platformelor digitale și a autorităților. „Este extrem de important ca victimele să facă capturi de ecran cu mesajele, comentariile sau imaginile ofensatoare. Aceste dovezi sunt esențiale atât pentru raportarea către platformele digitale, cât și în eventualitatea unei reclamații către autorități“, explică experta.
De asemenea, următorul pas este raportarea directă pe platformă: Facebook, Instagram, TikTok și alte rețele sociale dispun de mecanisme speciale – butonul „Report“ (Raportare) – pentru raportarea anonimă a conținutului abuziv, precum și blocarea agresorului. „Odată raportat, conținutul respectiv este evaluat de echipe specializate, iar dacă se confirmă încălcarea regulamentului, poate fi eliminat rapid. Totodată, blocarea persoanei care face body shaming sau bullying este obligatorie pentru a evita orice interacțiune ulterioară și pentru a limita expunerea victimei la noi agresiuni“, subliniază Fraga Țariuc.
Adresarea către autorități
„Dacă abuzul devine grav – de exemplu, amenințări directe, șantaj sau hărțuire persistentă –, este absolut necesară sesizarea Poliției. Există prevederi clare privind hărțuirea online și violența cibernetică. În plus, dacă vorbim de cyberbullying între minori, școlile sunt obligate prin lege să intervină prin intermediul comisiilor anti-bullying“, subliniază experta în cybersecurity.
Având în vedere că impactul body shamingului poate fi devastator pe plan emoțional, Fraga Țariuc recomandă mereu victimelor să caute sprijin emoțional specializat, fie că este vorba de consiliere psihologică sau de grupuri de suport online: „Recuperarea emoțională este la fel de importantă ca și soluționarea efectivă a abuzului“. Experta avertizează că, deși platformele sociale au deja mecanisme de raportare, eficiența acestora variază mult, astfel că utilizatorii trebuie să fie mereu atenți și proactivi în protejarea propriei lor imagini digitale și a sănătății emoționale.
Responsabilitatea autorităților
Președinta Women4Cyber atrage atenția că protejarea utilizatorilor în mediul online este imposibilă fără implicarea activă și responsabilă a autorităților. Aceasta subliniază importanța reglementării clare și aplicate eficient: „Reglementarea platformelor digitale este crucială pentru protejarea reală a utilizatorilor. La nivel european, deja avem Digital Services Act (DSA), care obligă platformele să combată mai eficient conținutul abuziv și să ofere mecanisme clare și rapide de raportare. În România, adoptarea Legii nr. 50/2024 marchează implementarea efectivă a DSA și desemnează Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații (ANCOM) ca instituție responsabilă de supravegherea conformității platformelor digitale cu noile cerințe europene“.
Deși există progrese legislative importante, Fraga Țariuc avertizează că, în practică, lucrurile nu se schimbă suficient de repede. Ea menționează că, pe plan local, s-au făcut câțiva pași importanți, cum ar fi integrarea violenței cibernetice în legislația privind violența domestică. „Totuși, în România lipsește în continuare o legislație specifică și clară privind cyberbullyingul general. Asta face ca multe cazuri de body shaming să rămână nesancționate, cu excepția celor care au loc în context domestic sau educațional“.
Experta insistă că un alt pilon esențial în lupta împotriva body shamingului online îl reprezintă educația digitală și campaniile de conștientizare: „Inițiative precum Siguranța Online sau campaniile anti-bullying desfășurate în școli sunt absolut necesare, însă implementarea acestora este încă deficitară în România. Este esențial ca autoritățile să intensifice aceste demersuri și să colaboreze mai strâns cu platformele digitale pentru eliminarea rapidă a conținutului dăunător. În plus, e nevoie și de sancționarea mai severă a celor care generează acest tip de conținut abuziv“.
Fără implicarea coerentă și fermă a autorităților și fără o educație digitală eficientă, mediul online va continua să fie un spațiu riscant pentru utilizatori, în special pentru adolescenți și femei, cei mai afectați de fenomenul body shamingului.