Băile Bucureştiului
0O realitate pierdută a Bucureştiului a fost aceea a băilor publice. Erau de mare folos celor care se aflau în tranzit, sosiţi după drumuri obositoare, şi aveau nevoie de o întremare pentru o
O realitate pierdută a Bucureştiului a fost aceea a băilor publice. Erau de mare folos celor care se aflau în tranzit, sosiţi după drumuri obositoare, şi aveau nevoie de o întremare pentru o întâlnire programată. Sau pentru bucuria unui răgaz între alte drumuri. Apoi, apa caldă nu era la îndemâna oricui, la orice oră, în afară de hoteluri, blocurile noi ridicate după 1918 şi reşedinţele celor cu posibilităţi materiale. Băile publice au avut nu numai un rol de igienizare şi plăcere cotidiană, cât şi unul de socializare. Mulţi dintre muncitorii Capitalei le foloseau cel puţin săptămânal, iar mahalagiii făcuseră chiar un cult pentru igiena corporală de sâmbătă, la baia publică.
Pentru bucureşteni, baia publică a devenit mai accesibilă cu precădere după Primul Război Mondial, când şi numărul lor a crescut considerabil. Printre cele mai vechi sunt băile Griviţa (existentă şi azi) şi Eforiei (din Palatul Eforiei, astăzi Primăria Sectorului 5). O altă baie publică cu o vechime onorabilă a fost aceea a doctorului Erdreich, situată pe bulevardul Carol, colţ cu strada Italiană. A fost fondată în 1880 de o asociaţie de medici, printre care: doctorii Marcovici, Severeanu, Stoicescu, Leonte, Istrati, Clement şi alţii, într-un local închiriat în strada Vestei nr. 6. Abia în 1888 a devenit a doctorului Erdreich, care, în 1904, a construit un institut special în strada Italiană, dotat cu tot confortul cerut şi cuprinzând, în afară de băi sistematizate, o secţie de hidroterapie, masaj şi electricitate. La 1934 era în proprietatea dr. Alexandru Mirea.
Între alte băi care au existat în Bucureşti mai amintim: Baia Centrală, de pe strada Enei nr. 11; Baia Comunală de pe Calea Plevnei 44; Baia Primăriei Municipiului Bucureşti (Splaiul Unirii 14); Bazinele Comunale ale Primăriei (b-dul Maria 110); Baia Comunală Populară (strada Maşina de Pâine); Baia comunală Zerlendi (Şerban Vodă 185); Baia Melzer (str. Căuzaşi, astăzi dispărută); Baia Obor din câmpul Moşilor; Baia Marenco din strada Oiţelor. La 1935 existau şi două foarte moderne complexe de recreere cu băi: ştrandul Kiseleff (astăzi Tineretului) care era dotat cu duşuri, cabine, plaje, bazin cu apă mare, mică, bazine pentru copii mici, trambuline, tenis, bufet, muzică. Apoi ştrandul Lido, care avea baie de apă rece, băi de soare, aparate de gimnastică, profesor de înot, restaurant şi telefon către orice destinaţie.