Anul democraţiei târâte în noroi

>> Ce să înţeleagă omul simplu din goana politicienilor după casele statului? ând sfârşitul anului se apropie, începe şi sarabanda retrospectivelor. Aşadar, cum ar putea suna la noi o

>> Ce să înţeleagă omul simplu din goana politicienilor după casele statului?

ând sfârşitul anului se apropie, începe şi sarabanda retrospectivelor. Aşadar, cum ar putea suna la noi o retrospectivă politică? Să zicem, pe scurt: anul în care instituţiile democraţiei s-au prăbuşit. Desigur, avem parlament, avem un guvern, avem un preşedinte ales, avem partide, justiţie şi o separaţie a puterilor garantată de Constituţie. Minunat. Numai că anul acesta, mai mult ca oricând, toate aceste falnice instituţii li s-au arătat românilor mai goale şi mai hâde ca oricând.

Iată justiţia, cu bruma ei de încredere publică pulverizată de scandalul examenelor cumpărate. Cum să lupte împotriva corupţiei când, de fapt, corupţia se află chiar înăuntrul ei? Parlamentul şi partidele sunt, la rândul lor, apăsate de poveri grele. Scandalul chiriilor şi cel al caselor de la RAAPPS au venit la sfârşitul unui an în care, oricum, absenteismul parlamentar a exasperat opinia publică. Guvernul s-ar aştepta, probabil, la un premiu din partea populaţiei, pentru că a reuşit, incredibil, să reziste.

Dar, în realitate, trăieşte prin slăbiciunile celorlalţi, prin incapacitatea lor de a se pune de acord cum să-l dea jos şi cu cine să-l înlocuiască - şi asta se vede. Mai mult, acelaşi guvern termină anul cu doi miniştri acuzaţi de abuz şi corupţie. Preşedintele? Campion al ofensivelor fără finalitate, susţinut de popor la referendumul pentru demitere, dar abandonat la cel pentru votul uninominal - dovadă că până şi poporul mai oboseşte.

Ce rămâne? O periculoasă generalizare: suntem conduşi (dominaţi?) de o gaşcă de ticăloşi şi hoţi. Ce altceva să înţeleagă omul simplu din goana politicienilor după casele statului? Cum să reacţioneze el văzând că, de la preşedinte până la nu-se-ştie-care fost demnitar, "toţi" au câte o problemă cu casa - măcar de ordin moral, dacă nu mai mult? În realitate, cei care ne vorbesc zilnic despre democraţie, despre lege şi despre morală au fertilizat solul pentru semănătorii anti-democraţiei.

Ce s-ar putea întâmpla în 2008 dacă bătaia de joc va continua? Se vor îngrămădi românii să susţină soluţia conducerii prin referendum, peste capul instituţiilor, oricum prăbuşite? Preşedintele, cel mai evoluat animal politic din haită, a înţeles care sunt slăbiciunile sistemului şi cum le poate specula, fluturând ideea sistemului referendar - în fapt, o conducere personală cu voie de la cei mulţi. Iar Partidul Democrat a şi făcut primul pas, cu iniţiativa de ieri privind modificarea Constituţiei. Dar poate exista şi ceva mai rău: o alunecare masivă spre extremismul anti-sistem. Iar de va fi aşa, degeaba se vor plânge orbii care au târât în noroi instituţiile democraţiei - primii vinovaţi, ei sunt!