Viciile părinţilor îi „costă“ pe copii

Alcoolismul, tabagismul şi dependenţa de calculator ale părinţilor îi afectează pe cei mici. Copiii care cresc în familii cu probleme devin adulţi anxioşi. Mai mult, micuţii ai căror părinţi fumează sau sunt alcoolici au un risc ridicat de astm ori de malformaţii cardiace.

Sănătatea viitorului copil poate fi influenţată negativ chiar din viaţa intrauterină. Obiceiul mamei de a consuma alcool poate determina sindromul alcoolismului fetal, care se caracterizează prin modificări morfologice ale feţei nou-născutului
(capul mic, curbură proeminentă a nasului) ori malformaţii cardiace sau la nivelul altor organe. Ulterior, din cauza acestui viciu al mamei, copilul prezintă retard intelectual şi probleme de comportament.

Coaliţie cu părintele neviciat

Şi obiceiul de a consuma alcool al tatălui poate avea impact asupra comportamentului copilului. „Dacă tatăl, de exemplu, este alcoolic sau are o preferinţă accentuată pentru alcool, atunci se poate crea o coaliţie mamă-copil, în care el este «ţapul ispăşitor» pentru tot (pentru întreaga suferinţă a familiei, fie fostă, fie actuală, fie viitoare)“, explică psihologul Claudiu Ganciu de la Centrul de Psihologie de Acţiune şi Psihoterapie din Bucureşti.

Fumul de ţigară, de care copiii nu se pot apăra, este inhalat doar în proporţie de 15 la sută de fumător. Restul, de 85 la sută, este inhalat de fumătorul pasiv.

Specialiştii atrag atenţia că fumul de ţigară conţine peste 4.000 de substanţe chimice, dintre care 60 sunt cunoscute ca fiind cancerigene. În plus, dependenţa de ţigări a părinţilor le creşte micuţilor riscurile de apariţie a afecţiunilor respiratorii (astm, insuficienţă respiratorie), cardiace şi încetineşte dezvoltarea plămânilor.

Depresia se poate lua!

Bulimia sau anorexia, cumpărăturile în exces, jocurile de noroc ori video, dependenţa de medicamente, munca în exces, cleptomania şi dependenţa de Internet sunt resimţite în întreaga familie.

„Copiii sunt cu un părinte absent, care are un singur partener: dependenţa sa. Acest tip de părinte nu este niciodată alături de copiii săi, nu se implică în nimic în mod autentic, iar acest lucru este traumatizant pentru micuţi. Este un părinte care există şi nu există în acelaşi timp, un prezent-absent.

În plus, copiii «absorb» depresia şi disperarea din familie“, afirmă psihologul Anca Munteanu de la Centrul de Psihologie de Acţiune şi Psihoterapie.

Copiii „copleşiţi“ de problemele părinţilor rar ajung să urmeze un tratament de specialitate, spune psihologul. În majoritatea situaţiilor, tulburările părinţilor (mai ales dependenţa) şi, ulterior, ale copiilor sunt ţinute secret de întreaga familie.

Copiii dependenţilor, adulţi furioşi

În timp, copiii care trăiesc într-un mediu cu vicii împrumută din acestea. Mai mult, ei dezvoltă un sentiment de furie, revoltă sau de nedreptate.

„Copiii sunt, de fapt, născuţi şi crescuţi într-o suferinţă fără nume, despre care nimeni nu poate vorbi şi pentru care nu există vindecare. Ei vor purta cu ei mai departe acest gol, fie sub forma unui sentiment de ruşine că părintele lor este dependent sau grav bolnav, fie al unui sentiment de furie“, conchide psihologul Anca Munteanu.